a auzi cainii in Giurgiu

Mici fiind, cu totii am fost apostrofati, si nu o data, cu acel “iti dau o palma de auzi cainii in Giurgiu”… acum nu stiu cat de des am auzit-o fiecare dintre noi dar cred ca nimeni nu si-a pus problema de a cauta atunci raspunsul la amenintare iar cei care au trait impactul cu palma zdravana si parinteasca au auzit cel mult un tiuit in ureche. Nu stiu cat de benefica era sau este respectiva palma pentru imbunatatirea capacitatii auditive a cuiva… cert este ca te trezea la realitate si te facea suficient de atent incat sa poti auzi cainii in Giurgiu.
In literatura noastra expresia apare undeva la jumatatea secolului XIX, fiind folosita de Petre Ispirescu in povestea Aleodor Imparat (1872): Aleodor, cum se destepta, ii trase o palma de auzi cainii in Giurgiu, si de I.L.Caragiale in O noapte furtunoasa (1879): sa fi fost el aici sa ma fiarba asa, ca-i sarea ochilarii din ochi si giubenul din cap de auzea cainii in Giurgiu.
Dar de ce tocmai in Giurgiu? pentru ca nu am auzit de vreo rasa de caini specifica respectivei zone si cu atat mai putin de vreun latrat mai tare sau mai melodios. Raspunsul a venit de la istorici… se pare ca in perioada in care Tara Romaneasca era sub stapanirea Imperiului Otoman, turmele cu oi erau trecute in Bulgaria tocmai prin zona Giurgiului iar cainii care insoteau respectivele turme erau lasati pe mal… si de aici…
Voi ce stiti? as prefera sa-mi povestiti despre istorioarele auzite si nu despre pataniile care duceau la amenintarea cu palma.

Leave a Reply