a freca menta

Una din cele mai cunoscute expresii la romani este „a freca menta”, cu ințelesul de „lene, comoditate, munca in dorul lelii”. Spre deosebire de unele expresii a caror origine nu poate fi stabilita cu exactitate, ci mai mult intuita, in acesta situație avem informații precise.
Inca din Grecia Antica, exista obiceiul ca masa pe care se servea mancarea sa fie frecata cu frunze de menta pentru a-i da un miros placut. Raspandirea grecilor in Balcani, mai ales in perioada secolelor al XVIII-lea si al XIX-lea, odata cu domniile fanariote, au dus acest obicei in spatiul nord-dunarean, unde au existat in permanenta comunitati puternice ale acestei etnii. Familiile instarite de romani, in permanenta amatoare de rafinamente si etichete de comportament in societate, au adoptat cu iuteala acest obicei de a freca masa cu frunze de menta, care sa dea un miros placut incaperii si senzatia de racoare pe timpul caniculei verii. Din acest moment, incepe modificarea intelesului expresiei prin faptul ca multi slujitori de casa preferau frecatul meselor cu menta, ore in sir, in locul muncilor grele precum taiatul lemnelor, caratul apei etc.

Piata-sfantul-Anton-din-Bucuresti-300x201 Fanarioti-a 116-441x320

De aici si nemultumirea stapanilor gospodariilor vis-a-vis de slujitorii care se fofilau de la muncile adevarate, preferand sa frece mesele cu menta cat era ziua de mare. Cu iuteala s-a trecut la transformarea unei activitati domestice oneste intr-una depreciativa, distanta a fost extrem de mica. Cu trecerea timpului, lumea buna a renuntat la mesele frecate cu menta in favoarea fetelor de masa din material textil, mult mai elegante, copiind astfel moda occidentala.
Exprimarea „a freca menta„ a persistat insa sub forma ei colorata, specific balcanica, cu intelesul de a trage chiulul de la munca.

Leave a Reply