Barbu Lautaru, starostele si cobzarul…

Celebrul cantaret si cobzar moldovean, Barbu Lautaru, pe numele sau adevarat Vasile Barbu, s-a nascut in 1780 in Moldova, in robie, intr-o familie de lautari, tatal sau, Stan Barbu, fiind starostele lautarilor moldoveni. In taraful tatalui sau isi va face ucenicia, reusind sa isi faca relatii la curtile boierilor unde avea sa cante cu propriul taraf dupa moartea tatalui sau. Ucenicia in taraful de lautari al tatalui sau ii imbogateste repertoriul cu numeroase cantece si balade ce povesteau faptele pline de vitejie ale moldovenilor.
Ales an de an starostele lautarilor, Barbu Lautaru sau Barbu Cobzaru, cum mai era cunoscut, se implica in lupta pentru drepturile si privilegiile breslei sale, ajungand sa fie stimat si iubit in bransa sa. Taraful lui se bucura de o mare faima in periferia Frecaului, fiind solicitat sa cante in saloanele boieresti. Se spune ca in anul 1814, doi boieri moldoveni, Dumitru Plaghino si Costache Pantazoglu, au fost trimisi la Chisinau de catre Scarlat Calimachi Voda, insotiti de catre cei mai valorosi lautari din toate tarafurile moldovene, intre care se presupune ca se afla si Barbu Lautarul.

Introducerea Regulamentului Organic in Tarile Romane duce la desfiintarea fanfarelor turcesti si grecesti, in felul acesta si cantecul popular si muzica de petrecere incepand sa-si piarda din interes. Astfel, la 60 de ani, si cariera lui Barbu Lautaru intra intr-un declin, celebrul lautar trebuind sa-si adapteze cu greu repertoriul cu cantece la moda si cu dansuri de salon occidentale, el traind mai mult din gloria trecutului, avand inca success cu baladele si doinele din trecut.

Barbu Lautaru s-a mentinut aproape 40 de ani la conducerea breslei lautaresti, avand un talent exceptional. El a creat gustul pentru muzica autentica, servind-o ca izvor de inspiratie compozitorilor de muzica culta. A cantat la nai si cobza si era neintrecut la piesele vocale.
Casatorit de tanar, el are trei copii, toti lautari: Gheorghe Scripcariu, Ioan Scripcariu si Vasile Scripcariu, toti trei deosebit de talentati, de vreme ce si-au putut aduna importante sume de bani spre a se rascumpara din robie, dupa cum scrie condica de „Prescrierea birnicilor si a dezrobitilor tigani din orasul Esi. Anul 1845 iulie 6”.

Un episod important din viata artistului s-a petrecut cu ocazia vizitei in Moldova a celebrului virtuoz Frantz Liszt. Intalnirea lor devine cunoscuta datorita unui articol aparut in saptamanalul parizian „La vie parisienne”, nr. 48 din 28 noiembrie 1874, si aminteste despre intalnirea celor doi in casele Cazlariu de la consulatul austriac, la conacul lui Vasile Alecsandri de la Mircesti, in casele Diditei Mavrocordat, unde Liszt a fost incantat de acesti artisti ambulanti care cantau dupa ureche la violin, nai si cobza, neavand studii musicale. Cantecele tiganesti l-au impresionat pe pianist, acesta rasplatindu-i pe muzicanti cu un pumn de galbeni turnati in paharul lautarului, zicand: „Bea, Barbule lautar, stapanul meu, bea, caci Dumnezeu te-a facut artist si tu esti mai mare decat mine”.

Leave a Reply