Bojdeuca lui Creanga

Pe 15 aprilie 1918, Bojdeuca lui Creanga (sau “Bojdeuca din Ticau”), casa in care a locuit Ion Creanga, din cartierul iesean Ticau, a devenit muzeu memorial. Scriitorul a locuit aici intre anii 1872 si 1889, iar bojdeuca este prima casa memoriala din Romania (a fost construita inainte de 1850).
In scrisoarea catre Titu Maiorescu, din 19 septembrie 1887, Creanga spunea: „In bojdeuca unde locuiesc eu, dorm afara si pe vremea asta, in 18 spre 19 septembrie. De aveti rabdare, ca bunatate intotdeauna ati avut, veti intreba poate, unde-i bojdeuca mea? Va voi raspunde respectuos: in mahalaua Ticau, ce-i mai zic si Valea Plangerei, strada Ticaul de Sus, no. 4 (daca se mai poate numi strada o hudicioara dosnica, plina de noroiu pan’ la genunchi, când sunt ploi mari si indelungate, zise si putrede, si la seceta geme colbul pe dansa). Iar bojdeuca de casuta in care locuiesc eu de vreo 18 ani e de valatuci si povarnita spre cadere pe zi ce merge, de n-ar fi rezamata in vreo 24 de furci de stejar si acelea putrede. Iarna dorm intr-o odaita toata hrentuita, iar vara intr-un cerdacel din dos, incepand de pe la maiu si sfarsind pe la octomvrie, cand este vremea buna cum ii acum. Asa m-am deprins. Raposatul Conta si Lambrior stiau casuta mea. Pompiliu, d-l. Nica si mai ales bietul Eminescu, de asemenea”.


Casuta de pe strada Ticaul de Sus nr. 4 l-a gazduit pe Ion Creanga din vara anului 1872, dupa ce fusese raspopit. Toate Povestile si Amintirile din copilarie au fost scrise in Bojdeuca din Ticau. In anul 1876, o jumatate de an, Mihai Eminescu a locuit aici, traind „fara pic de ganduri rele” impreuna cu Ion Creanga, cu personajele lui, viata adevarata pe care o visa. In bucatarie se afla cuptorul cu hornul asemanator celui de la casa parinteasca din Humulesti, masuta de lemn cu trei picioare, cuptorul, icoana – amintire de la mama sa, portretul Tincai Vartic si alte obiecte memoriale originale. In camera de lucru pot fi revazute masa de lucru, cu pagini scrise de Creanga, lampa, tocul, calimara, nisipernita, scrinul amintind de cel al lui Eminescu, „biblioteca”, portretul original pictat de V. Musnetanu, precum si multe alte obiecte originale. Cerdacul din spatele Bojdeucii, de unde Creanga si Eminescu priveau dealurile Ciric si Sorogari, dar si „pe cerul plin cu minunatii”, aminteste aceasta tulburatoare prietenie.

Autor: Veronica Stancu

Leave a Reply