Braila si meseriile sale disparute

In anul 1836, la Braila s-a instituit, prin ofisul domnitorului Alexandru Voda Ghica, regimul de porto-franco. Astfel, toti comerciantii care purtau marfurile pe apa erau scutiti de taxe. Incepe o perioada de maxima inflorire pentru orasul dunarean. Portul se dezvolta rapid si, odata cu el, numeroase meserii astazi disparute.

Iata nomenclatorul acestora, asa cum este el consemnat in arhivele Comisiei muncii din portul Braila, in anul 1935:

Carutasi – transporta sacii cu cereale cu carutele de la magazii, vagoane, slepuri, vapoare in oras si viceversa – 24 de lei pe zi; numar total 1009 persoane;

Muncitori manuali – umplu sacii cu cereale, ii cantaresc si ii cara la carute si de la carute la magazii, vapoare, slepuri si vagoane – 42 de lei pe zi; numar total 738 persoane;

Elevatoristi – lucreaza in hambarele slepurilor si vapoarelor impingand cerealele in jurul gabiei elevatorului, de unde pe cale mecanica sunt transportate in slepuri si vapoare – 49 de lei pe zi; numar total 460 persoane;

Docheri – lucreaza la descarcarea vapoarelor sosite cu marfuri generale, carbuni, la incarcarea cherestelei de pe teren in vapoare, precum si la stivuirea secarei si turtelor oleaginoase – 78 de lei pe zi; numar total 270 persoane;

Rujari – lucreaza in hambarele vapoarelor si slepurilor ce incarca cereale cu elevatorul sau de la mal cu muncitorii manuali, arimând (aranjand) cerealele ca sa nu se produca goluri care ar fi periculoase in timpul navigarii – 65 de lei pe zi; numar total 117 persoane;

Secareni – strang sacii de la muncitorii manuali, facandu-i legaturi de cate 10 saci, pe care ii cara afara din vapor, dandu-i in primire carutasilor – 22 de lei pe zi; numar total 30 persoane;

Tavalucari docheri – transporta fierul din incinta docurilor pentru Uzina Goldenberg & Fiii, precum si marfurile generale si piesele grele in oras;

Lopatari – lopateaza cerealele in magazii sau slepuri pentru conditionare si aerisire – 39 de lei pe zi; numar total 50 persoane;

Ciurari – ciuruie cerealele ce contin corpuri straine in magazii – 47 de lei pe zi; numar total 16 persoane;

Lopatari diversi – matura cerealele de pe cheu, aranjeaza si muta ciurul pe vapor sau slep, matura cerealele de pe coverta slepurilor si vapoarelor;

Robagii – descarca ceamurile cu lemne, piatra, pamant, nisip, stivuindu-le pe teren – 25 de lei pe zi; numar total 23 persoane;

Hamali – transporta poveri;

Vatafi – au sub comanda lor un anumit numar de oameni;

Comisionari (negocianti) – trateaza afaceri comerciale in nume propriu, dar pe socoteala altei persoane, in schimbul unui beneficiu.


Acestora, decizia Comisiei muncii din 16 martie 1935, le mai adauga muncitori contravenienti (smecheri), care stau la carciumi sau cafenele atunci cand echipa lor este la rand si lucreaza prin muncitori flotanti interpusi (ciolane sau inlocuitori).

Iata cum descria André Bellessort, in La Roumanie contemporaine (Paris-1905), munca dn portul Brailei: „Carduri de mici carute, al caror jug inalt seamana cu un cerc de butoi, se strang in jurul vagoanelor. Toata munca se face cu bratele oamenilor. Cei 2.500 de carutasi ai Brailei abia ajung. Organizati in colane si in echipe, sub supravegherea magazinerilor si sub comanda vatafilor, descarca vagoanele. Acum e momentul cand hamalii, acesti muncitori prodigiosi, intra in scena si cand exportatorul opereaza amestecul de grane. V-ati astepta sa asistati la o transbordare obisnuita, vulgara, si iata un galop de acrobati. Carutele s-au aranjat inaintea gurilor calei vaporului: hamalii isi potrivesc fiecare sacul lor de 100 de kilograme si, cu spatele indoit sub aceasta greutate infricosatoare, ei alerga in lungul unei scanduri a carei elasticitate tipa. Ajunsi la capatul extrem, cu aceeasi scurta miscare de umar, ca dansatorul care se mandreste si ca lautarul care bate tactul, ei golesc cele 100 de kilograme in cala cascata si coboara pentru a se urca iarasi”.

Sursa: “Stradele Brăilei II” de Ioan Munteanu

Autor: Luminita IORDANESCU

Leave a Reply