Bucurestiul disparut

Hotelul Imperial

Una dintre cladirile care a disparut din Bucuresti este Hotelul Imperial, despartit de Palatul Regal, in constructie, dupa cum putem deduce din imagine, de Strada Imperiala.

Imaginea ar trebui sa dateze de dinainte de introducerea iluminatului electric la Bucuresti, asadar, probabil inainte de 1890, fiindca nu vedem nici un stalp, nici un felinar electric. Poate cu gaz. De altfel, chiar si in secolul al XIX-lea, Bucurestiul putea fi bantuit noaptea doar de cheflii sau de haimanale, fiindca, din cauza beznei, oamenii respectabili preferau sa stea acasa. Gheorghe Crutzescu scrie despre iluminatul Caii Victoriei in Podul Mogosoaiei (vezi editia Humanitas, 2014): „Teatrul National nu face intaia incercare cu luminatul electric decat in 1885, dar incercarea nu izbuteste si Teatrul ramane, inca mai multi ani, luminat cu gaz. Iar strada n-a vazut lampa cu arc decat in februarie 1890, cand doua lampadare sunt asezate pe Piata Palatului.“


Ilustratele colorizate care pot fi vazute pe internet ne arata hotelul Imperial cu podul transformat in spatiu locuibil – fireste, pretul metrului patrat construit pe Calea Victoriei, chiar langa Palat, crescuse. Din 1868, la parter, functiona faimoasa cafenea Kübler, preferata scriitorilor si a artistilor. In imagine, numele cafenelei este Imperial, pentru ca o vreme s-a chemat si asa. Hotelul a fost demolat in 1936, ca sa faca loc noului Palat Regal.

Pe usa e o placuta pe care scrie „INGHETATA“ (asta se vede doar in Photoshop, marind). Sa fi fost facut innebunitorul deliciu chiar in ziua in care s-a fotografiat? Din nou, un citat din Podul Mogosoaiei, ca sa ne dam seama cat de importanta era inghetata pentru bucuresteni si de ce fusese pusa tablita: „Si fratii Capsa incepura atunci sa aduca de la Paris tot ce era mai bun si mai ales. In 1860 importa, pentru prima data in Romania, absintul, „zana verde“, cum ii spuneau francezii; in 1861 ananasuri proaspete, in 1863 forme pentru inghetata.
Intr-adevar, pana atunci numai Giovanni stia mestesugul inghetaturilor, si ca sa nu i-l fure nimeni le facea singur, intr-o odaita incuiata cu lacat. Numai ca intr-o zi – si era tocmai vara – bietul Giovanni cazu atat de greu bolnav, incat fu silit sa invete pe unul din lucratorii lui, dar acesta, sluga necredincioasa…“

Fotografie din colectia personala.

Autor: Catalin Strat

Leave a Reply