Cella Serghi

“Pe firul de paianjen al memoriei”

Una dintre cele mai remarcabile personalitati literare feminine ale secolului trecut este Cella Serghi – scriitoare, publicista si traducatoare romana.

Nascuta la 22 octombrie 1907, la Constanta, aceasta va descrie intreaga sa copilarie de la malul marii, cuprinzand debutul sau artistic si cariera literara. Facand parte dintr-o familie de vechi dobrogeni, Cella Marcoff, cunoscuta sub pseudonimul Cella Serghi, dupa numele bunicului Serghi Marcoff, de origine bulgara, scriitoarea va ramane atasata toata viata de magia tinutului natal, marturisind: „M-am nascut la Constanta, intr-o casa de pe strada Marii, si prezenta marii a avut o influenta deosebit de puternica asupra copilariei mele. Despartirea de mare, din cauza refugiului, a fost un soc care a lasat urme adanci. M-a urmarit nostalgia marii, dorul de mare mi-a indurerat copilaria. „Panza de paianjen” – in mare masura masura autobiografica – e plina de ecourile marii, de amaraciunea acelei despartiri. Chiar mai tarziu, in fata ei, cantam marea copilariei mele. Bunicul meu, ceasornicar, era pasionat de descoperirile care se faceau la Constanta cu prilejul sapaturilor si mi-a transmis dragostea lui pentru cioburi, ulcele, sticlute, figurine si tot felul de obiecte din antichitate, pe care le cauta si le strangea. Tare as fi vrut sa ma joc cu ele, dar n-aveam voie decat sa le mangai sub privirea lui aspra.”

Cella urmeaza studiile in orasele in care se refugiaza cu familia ei, absolvind, in 1931, la Bucuresti, Facultatea de Drept. Pe parcursul liceului o intalneste pe Margareta (Tita) Bresliska, care-I va servi drept model pentru personajul Ilinca Dima din „Panza de paianjen”.

In timpul facultatii incepe sa lucreze ca secretara la cabinetul unui avocat, iar mai tarziu ajunge ea insasi sa practice avocatura, fapt care-i va folosi la cunoasterea profunda a caracterului oamenilor si la crearea unor descrieri autentice pentru personajele sale.

Sub pseudonimul Gella Marin trimite ziarelor „Gazeta”, de sub directia lui Ion Pas, si „Reporter” un numar de reportaje si cronici teatrale, care s-au bucurat de mult succes.


Primul sau reportaj s-a numit „Weekend in Bucegi”. Aceste publicatii aveau sa-i deschida Cellei Serghi perspectiva unei activitati literare permanente.

In 1937 apare in „Revista fundatiilor” primul fragment din romanul „Panza de paianjen”, denumit „Cele dintai nedumeriri”. Debutul este remarcabil, lucrarea sa fiind apreciata de Camil Petrescu si Alexandru Rosetti, iar talentul Cellei Serghi se afirma odata cu aparitia acestui roman.

Este invitata sa publice in „Viata romaneasca” si „Revista Fundatiilor” de Mihai Ralea, D.I. Suchianu si Al. Rosetti, iar Eugen Lovinescu o roaga sa asiste la „Sburatorul”. In acest fel leaga multe prietenii literare. Schitele publicate in revistele amintite au aceeasi eroina – Mirona – si vor deveni romanul de mai tarziu, „Cad zidurile”, apoi in alte editii: „Cartea Mironei” sau „Mirona”.

Locuieste o vreme la Paris, unde continua sa se dedice artei literare. In 1945 e secretara Universitatii Libere Populare. Dupa 1945, Cella Serghi publica articole si schite in revistele „Femeia”, „Flacara”, „Viata romaneasca”. De asemenea, romanele sale sunt apreciate de intreaga societate a secolului al XX-lea. Critica literara afirma: „ […] ceea ce confera originalitate scrisului Cellei Serghi este viziunea realista a cartilor sale.”

In afara creatiei originale, Cella Serghi este si o buna traducatoare, ramanand insa la opere care se limiteaza la temperamentul sau artistic, de exemplu: „Va place Brahms?” de Francoise Mallet-Joris.

Cella Serghi a incetat din viata la 19 septembrie 1992, la Bucuresti. I-a supravietuit 35 de ani lui Camil Petrescu: „Pentru mine pamantul s-a micsorat. E atat cat il inconjoara pe el. Lumea e toata el.”, marturisea ea despre Camil.

Aceasta scurta biografie a Cellei Serghi contureaza universul sau literar, imbogatindu-l cu trairile autentice pe care le putem remarca in fiecare opera de-a sa: „Suntem nevoiti sa ne toarcem firul timpului din propria substanta, ca paianjenul, fara să-l putem impleti impreuna, asa cum ar fi fost firesc si ar fi fost necesar, pentru a da si primi explicatii.” (Citat din „Aceasta dulce povara, tineretea”.)

Urmariti un scurt interviu cu Cella Serghi, realizat in 1984: VIDEO

Autor: Andreea Stefania Susala

Leave a Reply