Ciprian Porumbescu – cântecul sufletului românesc

Un asemenea popor, plin de viață și de inteligență, nu poate să dispară niciodată.”

Ciprian Porumbescu s-a născut pe 14 octombrie 1853, în satul Stupca (azi Ciprian Porumbescu), comuna Șipotele Sucevei, judeţul Suceava. A fost fiul Emiliei și al preotului Iraclie Golembiovschi. Acest preot a fost unul dintre clericii patrioți ai Bucovinei. În limba polonă, „Golembiovschi” înseamnă „porumbel”. Numele „Porumbescu” a fost folosit la început ca pseudonim și apoi ca nume oficial.

Anii copilariei lui Ciprian Porumbescu au reprezentat cea mai îndrăgită perioadă din viața acestuia. A crescut ascultând muzica săltăreață a folclorului românesc, care îl fascina, simțind-o foarte aproape de sufletul său.

Tatal său, un adevărat folclorist și un mare iubitor al muzicii psaltice, era prieten cu unul dintre poeții remarcabili ai vremii – Vasile Alecsandri. Astfel, i-a trimis copilului sentimentul dragostei pentru țară.

Ciprian Porumbescu a început studiul muzicii de la vârsta de 6 ani, fiind îndrumat de Carol Miculi, apoi învățând să cânte la vioară, la Iliești, cu Simon Maier.

Datorita talentului deosebit a lui Ciprian Porumbescu, tatăl său a primit o vioară Amati, datând din anul 1626.

Adolescentul Ciprian a participat la sărbătorile organizate de societatea Culturală „Arboroasa”, la Mănăstirea Putna, în anul 1871, unde s-a împrietenit cu Mihai Eminescu.

Între anii 1873-1877 a urmat cursurile la Institutul Teologic din Cernăuți. În cadrul Facultății de Teologie, acesta a primit noțiuni elementare de armonie și dirijat coral de la preotul Isidor Vorobchievici.

De asemenea, și-a exprimat dragostea pentru biserică prin compozițiile muzicale: „Cântările Sfintei Liturghii în Do major”, „Tatăl nostru”, „Adusu-mi-am aminte”, „Condacul Maicii Domnului”.

Cu ocazia unei burse, își continuă studiile la „Konservatorium fur Musik” din Viena, unde dirijează corul Societății Studențești „România Jună”.


În 1880 va scoate colecția de douăzeci de piese corale și cântece la unison, reunite în „Colecțiune de cântece sociale pentru studenții români” („Cântecul gintei latine”, „Cântecul tricolorului”, „Imnul unirii – Pe-al nostru steag”).

Eu am avut din copilărie o antipatie de neînvins întotdeauna contra înstrăinării. Eram legat cu atâta duioșie și dragoste de patria mea, de casa mea părintească, că îmi cădea greu să mă îndepărtez… Că această patrie, această casă părintească… mi-a devenit tot mai scumpă, se înțelege de la sine.”

La 11 martie 1882 are loc premiera operei „Crai nou”, piesa care a înregistrat un adevărat succes în rândul publicului, scrisă de Ciprian Porumbescu pe textul poeziei poetului Vasile Alecsandri.

Ciprian Porumbescu a fost unul dintre cei mai renumiți compozitori români ai vremii sale. Ziarele din acea perioadă îl comparau cu Johann Strauss și Franz Liszt.

Pentru că se îmbolnăvește, se organizează un concert în Brașov pentru ca tânărul să poată urma în Italia un tratament pentru boala sa. Tânărul muzician a scris în Gazeta Transilvaniei: „Publicul, peste 2000 de oameni, statea cu pălăria-n mână și fiecare putea să-și spună, că un asemnea popor, plin de viață și de inteligență nu poate să dispară niciodată.”


Și astăzi, astăzi am ajuns să-mi văd dorința împlinită, mi-am văzut visul cu ochii, am avut aplauzele frenetice pentru opul meu, am auzit chemând sute de voci, pline de entuziasm, numele meu, m-am văzut ridicat, lăudat, măgulit, laureat. Ce să mai zic, ce să mai aștept de la viața mea, de la viitorul meu? Puteam să am și să mă aștept la o răsplată a studiilor și ostenelilor mele până acum, mai mare decât am aflat-o acuma? Numele meu este întemeiat, viitorul meu îmi luce cu culorile cele mai vii înaintea ochilor…

Din păcate, boala s-a înrăutațit. După terminarea facultății, Ciprian Porumbescu a fost întemnițat aproape trei luni pentru activitatea sa din cadrul societății „Arboroasa”, fiind militant pentru libertatea Bucovinei de sub dominație habsburgică. Detenția i-a slăbit trupul firav, boala sa devenind critică.

Cu toate aceste impedimente, Ciprian Porumbescu a scris în timpul detenției cele mai bune piese. Ii scria tatalui sau: „Sunt bine, tată. Șed în celulă și cânt. Numai păcat că cei ce mă ascultă nu știu latinește.”

Pe 25 noiembrie 1882, a plecat în Italia, în stațiunea Nervi, pentru a face tratament însă dorul de casa îl întrista: „Mă roade dorul de casă. Voi găsi eu drumul potrivit spre ea. Mă agăț de un cocostârc, care se întoarce la primăvară, și mă opresc drept în bătătura casei.”

Sfârșitul și l-a aflat la Stupca, îngrijit de Mărioara și de tatăl său, după o primăvară cumplită pentru el, căci întoarcerea acasa din însorita Italie nu l-a ajutat, din păcate.

A mai cântat foarte puțin, vioara devenise prea grea pentru el: „Pe zi ce trece mă simt tot mai slab și mai debil. Mi-e teamă că nu mai am mult a încurca lumea.” Lua cu el taina unei iubiri platonice, fără să accepte cu adevărat boala.

A iubit-o toată viața lui pe Berta Gorgan, fata păstorului evanghelic din Ilișești, precum iubea muzica și doina românească: „Numai ea singura îmi poate da curajul și puterea de a rabda mai departe și a duce munca începută la bun sfârșit.”

Nu a apucat decât să așterne pe hârtie titlul piesei: „Tempi passati”. A doua zi, porumbelul muzicii românești a fost primit în cer.

Aceasta a fost viața scurtă, dar bogată în bucurii și amintiri, dar și neîmpliniri a lui Ciprian Porumbescu. Opera sa colosală conține aproximativ 250 de lucrări, în forme și genuri musicale variate, care fac parte din zestrea neamului românesc.

Autor: Andreea Ștefania Șușala

Lorem ipsum dolor sit amet, consectetur adipisicing elit sed.

Follow us on
Select your currency
RON Leu românesc
EUR Euro