Curtea domneasca de la Targoviste

Din perioada medievala ne-au ramas povesti cu domnite si cavaleri, castele care ne par mai degraba fortificatii, turnuri prin care se veghea linistea cetatii si hrisoave care stau marturie vremurilor de atunci. Curtea domneasca de la Targoviste isi incepe si ea istoria tot in aceasta perioada si putem presupune ca nu cu mult timp inaintea anului 1400 resedinta voievodala era in plina ascensiune.

Curtea domneasca nu a avut un ansamblu architectural de sine statator caci fiecare domnitor a adus modificari prin constructiile efectuate. Primul care a fost nevoit sa ii testeze capacitatea de rezistenta a portilor in fata inamicilor a fost Constantin Serban Basarab in momentul in care soldatii s-au rasculat impotriva sa. Zidurile curtii domnesti pastreaza in interiorul sau amintiri despre o lume apusa care a scris pagini in istoria poporului roman, de la Mircea cel Batran pana la Constantin Brancoveanu.


Trecuta prin incendii, demolari si atacuri defensive, curtea domneasca mai pastreaza cateva din cladirile importante: biserica domneasca, palatul domnesc, foisoarele si casele boieresti. Cel mai cunoscut edificiu este turnul Chindiei construit in sec al-XV-lea din dorinta domintorului Vlad Tepes. Pe atunci turnul masura mai putin in inaltime, dimensiunea actuala datorandu-se restaurarilor facute in timpul printului Gheorghe Bibescu care aduc 5 metri in plus turnului.

Pe vremea cand Targoviste era capitala Tarii Romanesti turnul nu era o cladire spectaculoasa caci intr-un mod asemanator erau mai toate curtile domnesti ale vremii. Acesta a fost folosit atat ca punct de paza, ca loc de pastrare a tezaurului dar si ca puscarie. Forma actuala nu se aseamana cu constructia initiala pe care o mai gasim in cateva descrieri istorice si o litografie datata din 1840* (sursa: Wikipedia accesata la 16 noiembrie 2014). Cel mai probabil numele i se trage de la utilizarea sa ca ceasornic (ceasul chindiei = ceas de seara, spre asfintit).

A da curs unei invitatii in aceste locuri inseamna sa parcurgi cu ajutorul imaginatiei, o zi medievala de secol XV a carei amintire nu piere nici pana azi.

Leave a Reply