„Dragobetele saruta fetele!”

Se crede ca Dragobetele are radacini vechi, fiind sarbatorit chiar si in vemea dacilor, pentru care era o divinitate precum Cupidon (al romanilor) si Eros (al grecilor). Mai este numit si „Navalnicul” sau „Logodnicul Pasarilor”.

In prezent, pe 24 februarie este sarbatorita iubirea prin intermediul Dragobetelui, o sarbatoare populara, cunoscuta si sub numele de „Sant’Ion de primavara”, „Ioan Dragobete” sau „Dragostitele”. În mitologia romaneasca, Dragobete era fiul Babei Dochia, un tanar extrem de chipes, considerat un zeu al iubirii, care seducea femeile pe care le intalnea. Potrivit calendarului ortodox, sarbatoarea populara coincide cu sarbatoarea „Aflarea capului Sfantului Ioan Botezatorul”.


In mediul rural, aceasta zi reprezentaa un adevarat ritual. Baietii si fetele se primeneau in haine curate, de sarbatoare, adunau din padure ghiocei si viorele, pe care le asezau la icoane si le foloseau la farmece de dragoste. Spre pranz, fetele fugeau spre sat impreuna cu un baiat pe care il alegeau. Daca acesta o prindea din urma, ii fura o sarutare in vazul lumii, simbol al legamantului iubirii lor, care era urmat de o logodna anuntata intregii comunitati. De la acel sarut provine expresia „Dragobetele saruta fetele!”

Baietii si fetele mai obisnuiau ca, in ziua de Dragobete, sa isi cresteze bratul in forma de cruce. Isi suprapuneau taieturile, devenind astfel frati sau surori de cruce.

Fiecare tanar avea grija in aceasta zi sa nu ramana fara pereche, deoarece ar fi fost un semn prevestitor de singuratate timp de un an, pana la urmatoarea zi de Dragobete.

In aceasta zi, numita si „Cap de Primavara”, se credea ca pasarile nemigratoare se aduna in stoluri, isi aleg perechea si incep sa construiasca un cuib nou.

Autor: Veronica Stancu

Leave a Reply