Elvira Popescu

o viata dedicata teatrului

Elvira Popescu s-a nascut pe 10 mai 1894, la Bucuresti, si a fost supranumita de francezi „Reine du Boulevard” si „Notre Dame du Theatre”. A dovedit inca de mica un talent innascut in sfera artistica, avand indrumarea parintilor sa-si perfectioneze viitoarea cariera de actrita. Astfel, studiaza actoria la Conservatorul de Arta Dramatica din Bucuresti, sub indrumarea lui Constantin Nottara si a Aristizzei Romanescu.

In 1912, debuteaza in cinematografia romaneasca, primind un rol in superproductia autohtona „Independenta Romaniei” (Razboiul de Independenta).

Pe plan international, in regia austriacului Alfred Halm, joaca in filmul „La Jeune Fille de la mansarde” (Tigancusca de la mansarda), unde este vorba despre o poveste de dragoste dintre un proprietar bogat de pamanturi si o tigancusca.

Mai mult de atat, Elvira nu a dovedit doar un talent exceptional, ci s-a facut remarcata si prin calitatile sale manageriale deosebite, devenind in 1919 directoarea Teatrului Excelsior din Bucuresti si infiintand in 1921 Teatrul Mic, conducandu-le simultan.

Scriitorul francez Louis Verneuil a fost cel care a determinat-o pe Elvira sa plece la Paris, comedia „Verisoara din Varsovia” fiind scrisa special pentru ea. Francezii au fost umiti de frumusetea si delicatetea actritei romance si mai cu seama de accentul strain, pe care Elvira nu se temea sa-l ascunda.


Cand aparea Elvira Popescu pe scena, un fluid magnetic strabatea sala. Orice piesa, oricat de slaba, capata viata si orice spectacol incepea sa straluceasca. Spectatorii nu o lasau sa plece de pe scena, iar aplauzele şi bisurile nu mai conteneau.” – afirma Jerzy Toeplitz.

Dupa zece ani la Paris si sute de interpretari de succes, Elvira Popescu ajunsese in Franta un nume mai cunoscut decat Greta Garbo.

Acesteia i-a placut si cinematografia, jucand alaturi de Alain Delon si Claudia Cardinale.

De asemenea, a ajuns director la Theatre de Paris si la Theatre de Marigny. Se spune ca Elvira a fost una dinre sursele de inspiratie ale lui Henri Matisse pentru renumitul tablou „La Blouse Roumaine”, in 1940.

Pe celebra actrita, scriitorul Tristan Bernard o descria astfel: „Elvire Popesco este un pahar de sampanie cu lacrimi in partea de jos”.

Elvira Popescu si-a asumat raspunderea conducerii unor companii teatrale, fiind co-directoare, alaturi de actorul Hubert de Malet, la Theatre de Paris si Theatre Marigny.

Ii placea viata mondena si a intretinut un salon deschis in apartamentul sau din Avenue Foch, acesta fiind frecventat de autoritati incontestabile din lumea literara, artistica, financiara si politica a Parisului.

Andre Roussin, Guy de Rothschild, Jacques Chirac, Pierre Cardin, Valery Giscard d’Estaing si multi altii o priveau si o ascultau cuprinsi de admiratie.

In 1970, actrita a primit insigna de ofiter al Legiunii de Onoare Franceze si, in 1987, premiul Moliere pentru intreaga cariera.

S-a stins din viata pe 12 decembrie in 1993, la 99 de ani, fiind inmormantata la cimitirul parizian Pere-Lachaise.

O sala a teatrului parizian Marigny si cinematograful Institutului Francez din Bucuresti poarta numele celei care a fost o celebritate a teatrului atat in Romania, cat si în Franta, in perioada interbelica. „Salle Popesco” de la Theatre Marigny şi Cinematograful „Elvire Popesco” de pe bulevardul Dacia din Bucuresti si-au capatat numele in memoria celebrei artiste romance pe care francezii au numit-o „Notre Dame de Theatre”.

Elvira Popescu a fost o personalitate remarcabila, in Romania si Franta, fiind intr-adevar inegalabila, considerandu-se ca detinea toate atuurile, subtilitatile, nunatele si fineturile profesiunii artistice.

Autor: Andreea Stefania Susala

Leave a Reply