Casa Lens-Vernescu

Este una dintre cele mai frumoase case de pe Calea Victoriei. A fost construita in 1821 de dregatorul Filip Lens (1779-1858; de origine franceza dupa tata, nobilul Jean-Baptiste Linche, secretar particular si profesor al copiilor domnului Alexandru Ipsilanti), ca dar de nunta pentru sotia sa, Lisaveta Balotescu-Carpinisanu.

In timpul Razboiului Crimeii (1853-1856) si al ocupatiei militare rusesti si austriece, casa a gazduit, pe rand, Statul Major al Armatei rusesti, Colegiul Militar si Ministerul de Razboi. Chiar marele scriitor rus Lev Tolstoi a vizitat-o in aceasta vreme. Dupa un incendiu devastator, mostenitorii lui Lens au vandut-o, in 1886 lui George Vernescu (1830-1900), magistrat si om politic liberal, care nemultumit probabil de aspectul cazon pe care il dobandise, dispune restaurarea ei in stil occidental.

A fost renovata intre 1887 si 1889 de arh. Ion Mincu, iar interioarele amenajate de pictorul G.D. Mirea. Fiind cea mai frumoasa casa de pe Calea Victoriei, era locul celor mai vestite baluri si serate mondene la care participa protipendada Bucurestiului. Urmasii lui G.Vernescu au vandut casa statului, care a gazduit aici, pana la sfarsitul celui de-al Doilea Razboi Mondial, Ministerul Economiei Nationale, Ministerul Industriei si Comertului si chiar Guvernul Romaniei.


In 1944, Casa Lens-Vernescu, a fost rechizitionata de Armata Rosie, timp in care au fost distruse multe dintre picturile murale realizate de G. D. Mirea, iar dupa 1945 a fost preluata de primul guvern comunist condus de Petru Groza, devenind casa de protocol a unor ministere. Abia in 1990 ii este schimbata destinatia, ca sediu al Uniunii Scriitorilor din Romania. Resturata si modernizata in 1993, cladirea este inchiriata si devine sediul unui restaurant de lux si al Cazinoului Victoria.

Edificiul, construit in stil eclectic, are doua niveluri, parter si etaj, centrul sau fiind ocupat de un hol vast, de forma eliptica, cu o scara monumentala. Interiorul este de un fast impresionant, prin folosirea marmurei cu decorațiuni aurite la tavane si pereti, a vitraliilor si oglinzilor masive, a lambriurilor din lemn de stejar, a picturilor realizate intr‑un albastru traslucid. Cum se obișnuia in epoca, spatiul de sus, aproape de tavan, este acoperit cu numele unor carturari celebri, precum Seneca, Pascal, Shakespeare etc. In salonul de la etaj, pictorul a executat pe plafon o scena reprezentand „Dansul”, marcata la colturi de 4 cartuse curbe ce simbolizeaza „Justitia”, „Adevarul”, „Temperanta” si „Forta”.

sursa: Dictionarul Monumentelor si Locurilor Celebre din Bucuresti

Leave a Reply