„Cântec de primăvară”, de Nichita Stănescu
Desigur, primăvara mi-a ţâşnit din tâmple. De umbre, umerii îmi şiroiesc, tăcut, prea bine mi-e şi nu mă mai pot rumpe de aerul rotund ce m-a-ncăput. E-ntâia oară când rămân fără de viaţă, de primăvară-ncercuit cu frânghii, până miresmele îmi dau un pumn în faţă, trezindu-mă, le-adulmec şi le mângâi. Şi mor a doua
Arbor invers, de Nichita Stănescu
Arbor invers, cu rădăcinile-n vânt,cu tălpile late ca frunza platanului,aproape plutind, abia atingândanotimpurile anului.Cu mâinile crestate ca frunza de stejar,cu trunchiul cu scorbură-adâncăîn care dorm urşii cu capul în jos, în zadarspre-un cer de pământ vrând s-ajungă. Mereu cu creirul gol, cu ideilerăsfirate ca pe-un deal pomii
Azi e zi întâi de mai, de Mihai Eminescu
Azi e zi întâi de mai,Azi e ziua de Armindeni;Eu te cat, drăguța mea,Eu te caut pretutindeni. Eu te cer de la izvor,De la codrul cel de brazi,De la vântul ce loviBălsămind al meu obraz. Întreb munții cei înalți,De la râuri eu te cer:De-au văzut cumva ascunsAl vieții-mi
O iederă să fii, de Nichita Stănescu
Mi-ar fi plăcut să fii mai bine-o plantă. O iederă să fii lângă obrazul meu, sunând, când reci curenții serii vin în pantă din cerul rezemat pe-un singur gând. Să-ți fi știut căldura, lângă coastă, de frunză tremurândă și lucind, să fie-un singur trunchi secunda noastră pe două ramuri luna sprijinind. Și foșnetul
Semnificația numelui Maria
„Prenume feminin, probabil cel mai cunoscut și folosit prenume feminin, are o arie de răspândire care acopră Europa, cele două Americi, Asia. Numele este cunoscut din „Noul Testament”, în paginile căruia apar mai multe personaje care l-au purtat, celebră fiind însă Fecioara Maria. În lucrarea
„Camil Petrescu, de zece ani, ia cafeaua cu lapte, dimineața, la Capșa”
„Camil Petrescu, de zece ani, ia cafeaua cu lapte, dimineața, la Capșa. Se duce timid la locul obișnuit, comandă cafeaua și cere ziarele. Cafeaua vine, se răcește, îngheață și Camil frunzărește, mai departe, gazetele cu furie. Tinerii îl respectă și îl prețuiesc, însă foarte puțini
„A mânca papară“
Într-o notă anterioară meționam că unele dintre expresiile populare existente în limba noastră au fost create pornindu-se de la faptul că, în trecut, hrana de fiecare zi a omului nevoiaș era mălaiul pregătit într-un fel sau altul. „Vorba” a o pune de mămăligă concentrează în
De Paşti, de Tudor Arghezi
La toate lucarnele şi balcoaneleAu scos din cer îngerii icoaneleŞi-au aprins pe scăriCandele şi lumânări. Oraşele de sus, în sărbătoare,Au întins velinţe şi covoare,Şi ard în potireMireasmă subţire. Şi din toate ferestrele odată,Mii şi sute de mii,Heruvimii fac cu mâna bucălatăLa somnoroşii noștri copii.
Dorul-dor, de Lucian Blaga
Cel mai adânc dintre dorurie dorul-dor.Acela care n-are amintireşi nici speranţă, dorul-dor. Pe-un drum ne duce dorul-dor,pe-un drumce dincolo de orice călătormai are-o prelungire. Nesfârșit e dorul-dor.Bate-n valea tuturor.
Dorul, de Lucian Blaga
Seţos îți beau mirasma şi-ţi cuprind obrajiicu palmele-amândouă, cum cuprinziîn suflet o minune.Ne arde-apropierea, ochi în ochi cum stăm.Şi totuşi tu-mi şopteşti: "Mi-aşa de dor de tine!"Aşa de tainic tu mi-o spui şi dornic, parc-aş fipribeag pe-un alt pământ.Femeie,ce mare porţi în inimă şi cine eşti?Mai
Ziceri despre Paști
Toate lucrurile la vremea lor și la Paști ouă roșii. Ca la Paște cu ouă roșii în mână – se zice despre cele cari sunt nedespărțite. Ca oul roșu la Paști – se zice despre acele lucruri cari nu pot lipsi la anumite vremuri. În Povestea Maicii Domnului, după
„A alege pe sprânceană“
Când spunem despre cineva sau despre ceva că este ales pe sprânceană, legăm de acea persoană sau de acel lucru ideea unei valori, a unei calități deosebite. Atât în poezia populară, cât și în textele scriitorilor noștri, expresia este des folosită, fiindcă ea are însușirea de
„A prins mămăliga coajă“
Ce vrea să spună vorba aceasta: a prins mămăliga coajă și în ce împrejurare se folosește ea? Vom avea, mai edificator, răspunsul pornind de la un anume pasaj în care expresia își dezvăluie, în chip minunat, tâlcul ei profund. Există în povestea Harap Alb, cu care Ion Creangă
„A vorbi în dodii“
Sunt în limba noastră o sumedenie de expresii în care este veștejită pofta unora de a vorbi vrute și nevrute, adică a flecări (de unde și treanca-fleanca) sau a pălăvărgi, a spune palavre (palavrele însemnând nimicuri). Există, de asemenea, o mulțime de alte locuțiuni care par
„La spartul târgului“
Prin expresia: la spartul târgului, caracterizăm, de obicei, situația în care ne putem afla la un moment dat. Se știe în ce constă o asemenea situație: așteptat sau nu într-un loc oarecare, cineva sosește acolo tocmai când se încheie ceea ce a constituit motivul întâlnirii persoanelor respective.
Sonet CLXVIII de Vasile Voiculescu
Ne bate primavara în inimi! Să-i deschidem: Lapislazulii lumii sunt toți în ochii tăi, Cât negurile vieții putem sa le desfidem, Alt soare să aprindem pe vechile ei căi E mâna ta in aer? Sau prima rândunică? E tremur lung de pleoapă? Ori gingaș flutur viu? Bob roșu de măceașă mi-ntinde gura-ți
Rapsodii de primăvară de George Topârceanu
I Sus prin crângul adormit, A trecut în taină mare, De cu noapte, risipind Şiruri de mărgăritare Din panere de argint, Stol bălai De îngeraşi, Cu alai De toporaşi. Primăvară, cui le dai? Primăvară, cui le laşi? II Se-nalţă abur moale din grădină. Pe jos, pornesc furnicile la drum. Acoperişuri veştede-n lumină Întind spre cer ogeacuri fără fum. Pe lângă garduri s-a zvântat
Bună dimineața, Primăvară de Tudor Arghezi
A! Buna dimineața, Primăvară! Iar proaspătă te-ntorci în țară, Tu fragedă, și ea întinerită. În țară din răspântii verzi, fii binevenită. Te așteptă cu cofa plină De rouă nouă și lumină. Te-ntâmpină-n cămașă de in și borangic, Tivită cu chenare de iederă și spic, Pe poale cu garoafe și cu văpăi de mac, De boance
Primăvară, de George Topârceanu
După-atâta frig şi ceaţă Iar s-arată soarele. De-acum nu ne mai îngheaţă Nasul şi picioarele! Cu narcişi, cu crini, cu lotuşi, Timpul cald s-apropie. Primăvara asta totuşi Nu-i decât o copie. Sub cerdac, pe lăuruscă, Cum trecură Babele, A ieşit un pui de muscă Să-şi usuce labele. Păsările migratoare Se re-ntorc din tropice. Gâzele depun la soare Ouă microscopice. Toată lumea din
Trezire, de Lucian Blaga
Mocnește copacul. Martie sună. Albinele-n faguri adună și-amestecă învierea ceara și mierea. Nehotărât între două hotare, cu vine trimise subt șapte ogoare, în văzduhuri zmeu, doarme alesul, copacul meu. Copacul meu. Vântul îl scutură. Martie sună. Câte puteri sunt, se leagă-mpreună, din greul ființei să mi-l urnească, din somn, din starea dumnezeiască. Cine vântură de pe muncel atâta lumină peste
„A pune pofta în cui”
Cine analizează comoara de expresii ale poporului nostru își dă seama de iscusința cu care creatorul lor știe să concentreze, în numai câteva cuvinte, concluziile unei experiențe de viață, ale unui raționament asupra întâmplărilor și a rosturilor lumii. Nu o dată, observațiile sunt colorate cu nuanțele fine
„A face haz de necaz“
Între expresiile ce se leagă de întâmplările plăcute ale vieții și care redau o anumită stare morală față de supărarea survenită este și cea cunoscută sub forma: a face haz de necaz. „Vorba“ aceasta pare, prin termenii ei contradictorii, de neînțeles: este, oare, cu putință ca un
„A o pune de mămăligă”
Destul de numeroase sunt în limba poporului nostru acele ziceri tipice în care s-au cristalizat atâtea și atâtea observații asupra feluritelor împrejurări ale vieții de fiecare zi. Cu deosebire, experiența amară a omului în lupta cu greutățile de tot felul a constituit izvorul multora dintre expresiile devenite
Odă (în metru antic)
de Mihai Eminescu Nu credeam să-nvăţ a muri vrodată; Pururi tânăr, înfăşurat în manta-mi, Ochii mei nălţam visători la steaua Singurătăţii. Când deodată tu răsărişi în cale-mi, Suferinţă tu, dureros de dulce
Frunzisuri, de Nichita Stanescu
Se-apropie aniversarea frunzelor lovite de ploaie.Amintirea intamplarilor melevine din viitor, nu din trecut.Deci spun: se vor darama mari franghii de ploaieprin aerul umed care ne-a-nfasuratinserarile. Inima, inima, planeta misterioasa,suflete, suflete, aer prin care se-apropieimaginile tale tandre, putin fluturatede respiratia mea. Se-apropie aniversarea frunzelor lovite de ploaie,aniversarea pietrelor de
Romania, de Iulia Hasdeu
Romania, de Iulia Hasdeu Tu, Muza care-imprastii mireseme abia simtite, Vino, cununi de roze se cade a-ti gati, Parul tau negru lasa-l in plete ravasite, Caci astazi impreuna un dulce cant vom fi: Canta-vom amandoua plaiuri din tara mea, Cu granele in aur, de Dunare stropite, Cu dealuri unde vita de struguri este
Veronica Micle – trei poezii
Sa pot intinde mana Sa pot intinde mana s-o pun pe fruntea ta Incetul la o parte suvitele le-as da Senina sa ramaie, curata ca un crin, Icoana de iubire la care sa ma-nchin. Dar tu ca un luceafar departe stralucesti, Abia cate o clipa in cale-mi te ivesti, Apoi dispari; si-n urma
Paști sau Paște?
„Bun găsit, stimații mei companioni. Multă lume m-a întrebat cum se spune corect: Paști sau Paște. Răspund pe scurt astfel: sărbătoarea are în originile sale – dacă trecem de etapa ebraică „pesah” – și acea azimioară numită pască (după opinia etnologului Simion Florea Marian; alți cercetători sunt
Postfata la o iubire sfarsita
Editura Albatros, 1961 Exista-ndragostiti fericiticare raman impreuna,si-al caror sarut proaspat suna
Noaptea de septembre
de Alexandru Macedonski (La muza) Atunci cand dupa zile de lunga asteptare Imi aparusi deodata zambind, sufletul meu, Crezui ca esti un inger, de pace si scapare, Trimis sa ma rentoarca la bunul Dumnezeu. Tu nu erai un inger, cereasca nalucire, Dar cugetu-mi atuncea la pace se-nvoi Ti-am dat a mea junie, mi-ai dat