Nicolae Iorga – o personalitate marcantă a culturii române

Nicolae Iorga, o personalitate de factură enciclopedică, s-a născut pe 17 ianuarie 1871, în Botoșani. George Călinescu a afirmat că Iorga a reprezentat în cultura românească, în primele decenii ale secolului XX, „rolul lui Voltaire”.

Iorga a fost un istoric, critic literar, documentarist, dramaturg, poet, enciclopedist, memoralist, ministru, parlamentar, prim-ministru, profesor universitar și academician român.

După studii elementare și gimnaziale în Botoșani, termină Liceul Național din Iași în 1888. A absolvit Universitatea din Iași într-un singur an cu diploma „magna cum laude” și a continuat studiile superioare la Paris, Berlin și Leipzig, obținând doctoratul la doar 23 de ani.

Tânărul vorbea deja fluent franceza, italiana, latina și greaca, făcând referire mai târziu la studiile grecești ca fiind „cea mai rafinată formă a rațiunii umane”. Ziarele din acea vreme au scris despre Nicolae Iorga, iar profesorul A.D. Xenopol îl consideră „o minune de om”.

A fost contribuitor la Junimea, celebrul club literar condus de Titu Maiorescu, afiliat curentului conservator.

În 1890, criticul literar Ștefan Vargolici și promotorul cultural Iacob Negruzzi au publicat eseul lui Iorga despre poeta Veronica Micle în revista „Convorbiri literare”.

A început să publice din ce în ce mai mult ca jurnalist de opinie în publicații locale și naționale, de la cele socialiste –„Contemporanul” și „Era Nouă” – la „Revista Nouă” a lui Bogdan Petriceicu Hașdeu. În acest timp a debutat ca poet socialist și critic literar.

Datorită activității sale extraordinare pentru dezvoltarea culturii românești, Nicolae Iorga devine în 1883, la 23 de ani, membru corespondent al Academiei Române.


Între 1890 și sfârșitul lui 1893 a publicat trei scrieri: debutul în poezie („Poezii”, „Poeme”), primul volum al seriei „Schite din literatura română” și lucrarea din Leipzig, tipărită în Paris cu titlul „Thomas III, marquis de Saluces. Etude historique et litteraire.”

Nicolae Iorga s-a întors în țară în octombrie în 1884, la București. A candidat pentru un post la catedra de istorie medievală a Universității din București, susținând o lucrare științifică în fața unei comisii de examinare, care cuprindea istorici și filozofi, însă acesta a primit o medie de 7, care i-a permis doar obținerea unui post de profesor suplinitor. Primul curs pe care l-a ținut în acel an a fost o părere personală despre metodica istoriei: „Despre concepția actuală a istoriei și geneza ei”.

În 1899, Nicolae Iorga contribuie pentru prima data la ziarul bucureștean de limbă franceză, „L’independence Roumaine”, publicând articole critice despre activitatea colegilor săi, fapt ce provoaca un scandal îndelungat.

Din 1911 este membru activ al Academiei Române, începând din 1922 să țină cursuri de vară la Valenii de Munte, județul Prahova.

În perioada 1924-1927 este președinte al secțiunii de istorie din cadrul Academiei Române.

Țara noastră are, înainte de toate, o datorie: aceea de a munci. Munca adevărată și spornică nu se poate face decât prin solidaritate națională.”

Iorga a fost autorul unui număr uriaș de publicații, fiind considerat cel mai mare poligraf al românilor: circa 1250 de volume și 25.000 de articole. Opera sa istorică cuprinde domenii diverse: monografii de orașe, de domnii, de familii, istoria bisericii, a armatei, comerțului, literaturii, tipăriturilor, a călătorilor în străinatate. Câteva dintre publicațiile mai importante: „Studii și documente cu privire la istoria românilor”, „Istoria Imperiului Otoman” în 5 volume, „Istoria românilor” în 10 volume.

Independența nu este un dar pe care ni-l face Europa, ci o recunoaștere a drepturilor străbune ale românilor, în conformitate cu sacrificiile lor.”

În 1903 a preluat conducerea revistei „Sămănătorul”. Ca om politic, a fost co-fondatorul Partidului Național Democrat, prim-ministru și ministru al Educației Naționale între anii 1931-1932. De asemenea, a fost membru al parlamentului în mai multe legislaturi, Iorga fiind un orator renumit și temut de adversarii săi politici.

O contribuție importantă a lui Nicolae Iorga a avut loc la Paris, acesta fiind fondatorul și directorul unei școli române –“Fontenay-aux-Roses”. El a editat și condus numeroase ziare și reviste: „Neamul românesc”, „Revista istoricâ”, „Revue Historique du Sud-Est-Europeen”, „Floarea darurilor”.

Alături de un grup de profesori, fizicieni și alți oameni de știință, a ajutat la pornirea mișcării de cercetași din România și la dezvoltarea organizației „Cercetașii României”.

Nicolae Iorga a avut un sfârșit tragic, fiind ridicat de la vila sa din Sinaia și asasinat la 27 noiembrie 1940 de legionari, iar corpul său a fost găsit în județul Prahova. După aflarea veștii despre asasinarea lui Iorga, 47 de universitații și academii din întreaga lume au înâlțat drapelul în bernă.

Pentru a fi un adevarat om, trebuie să te gândești la două lucruri: ca atâția oameni au fost ca să fii tu, și tu însuți ca să fie după tine.”

Iorga a fost o personalitate marcantă a culturii noastre naționale, a schimbat radical societatea în care a trăit și a proiectat literatura pe ecranul istoriei, punându-și amprenta în toate domeniile sale de expertiză.

Autor: Andreea Ștefania Șușală

Lorem ipsum dolor sit amet, consectetur adipisicing elit sed.

Follow us on
Select your currency
RON Romanian leu
EUR Euro