George Calinescu

„Iubita mea se cheama Romania!”

George Calinescu, o personalitate eminenta in cultura si literatura romana, a fost critic, istoric literar, scriitor si membru titular activ al Academiei Romane. Este considerat drept unul dintre cei mai importanti critici literari romani din toate timpurile, alaturi de Titu Maiorescu si Eugen Lovinescu.

S-a nascut la 19 iunie 1899, in Bucuresti, fiind fiul Mariei Visan. A locuit trei ani la Bucuresti alaturi de familia sa, apoi a plecat la Botosani si la Iasi.

Primele doua clase primare le-a facut la Iasi, la Colegiul Carol I, celelalte doua la Bucuresti, la Scoala „Cuibul cu barza”, a urmat apoi Gimnaziul „Dimitrie Cantemir” la Bucuresti, finalizandu-si studiile medii la Liceul „Gheorghe Lazar”.

Dupa aceea, a urmat studiile de filologie si paleografie la Facultatea de Litere din Bucuresti intre 1919-1923. Din primul an al facultatii are diverse colaborari la reviste literare, debutand in „Sburatorul” cu versuri si aforisme. De asemenea, a fost custode la biblioteca facultatii si paleograf la Arhivele Statului.

Dupa scurt timp de la sustinerea tezei de licenta in litere, care era intitulata „Umanismul lui Carducci”, devine profesor de limba italiana la diverse licee bucurestene si timisorene, iar apoi pleaca la Roma pentru doi ani. Paraseste tara cu prilejul editarii revistei „Roma” al carui redactor va deveni ulterior.


Intre anii 1923-1928 este bursier al statului la Scoala Romana din Roma, unde, la recomandarea lui Vasile Parvan si Ramiro Ortiz, studiaza documentele referitoare la propaganda catolica din Tarile Romane. Cercetarile sale arhivistice se materializeaza in doua studii in limba italiana.

In 1929, se casatoreste cu Alice Vera, fiica unor mici proprietari bucuresteni. Incepand cu 1931, colaboreaza in mod constant la revista „Viata Romaneasca”, aceasta fiind coordonata de criticul Garabet Ibraileanu. Din 1931 devine profesor definitiv de literatura romana.

In 1933, inagureaza in „Adevarul literar si artistic” rubrica „Cronica mizantropului”. Trei ani mai tarziu isi ia doctoratul in litere la Universitatea din Iasi cu teza despre „Avatariile faraonului Tla”, o nuvela postuma a lui Mihai Eminesu, pusa in valoare pentru prima data de tanarul G. Calinescu.

De asemenea, a fost numit conferentiar de literatura romana la Facultatea de Litere a Universitatii din Iasi. In 1937 obtine, in urma concursului, postul de conferentiar provizoriu la „Catedra de estetica si critica literara” a Facultatii de Litere si Filosofie a Universitatii Al. I. Cuza din Iasi, devenind profesor titular in 1944.

Un an mai tarziu, in 1945, este numit profesor titular si la Facultatea de Litere a Universitatii din Bucuresti.

Dupa 1947, va fi eliminat de la catedra din cauza faptului ca in perioada interbelica s-a manifestat ca un intelectual democrat, cu idei de stanga.

A realizat studii despre viata si opera marilor scriitori romani Eminescu si Creanga: „Viata lui Mihai Eminescu”, „Opera lui Mihai Eminescu”, „Viata lui Ion Creanga”.

Preocupat de folclorul romanesc a studiat basmele populare si a scris „Estetica basmului”.

Cateva dintre aceste studii preced opera sa fundamentala, monumentala lucrare „Istoria literaturii romane de la origini pana in prezent”.

Mai mult de atat, criticul si istoricul literar George Calinescu se dovedeste a fi si un romancier talentat, manifestand predilectie pentru mediul citadin. Romanele „Cartea nuntii”, „Enigma Otiliei”, „Bietul Ioanide” si „Scrinul negru” confirma virtutile unui prozator de exceptie si pun in prim-plan propriile idealuri estetice si idei de critica literara.

De asemenea, dramaturgia lui Calinescu este ilustrata de piese ca „Sun sau Calea neturburata”, „Mit mongol” sau de cele reunite in volumul „Teatru”.

In noiembrie 1964, a fost internat cu diagnosticul de ciroza hepatica la Sanatoriul Otopeni. La 12 martie 1965, a plecat spre alte zari sa-si continue operele, lasandu-ne mostenire o lucrare fundamentala pentru cultura poporului roman.

Autor: Andreea Stefania Susala

Leave a Reply