Haina taraneasca

Targ de vara

23 – 25 iunie 2017, intre 10:00 – 18:00
Muzeul National al Taranului Roman

Camasi femeiesti si barbatesti, poale, catrinte, fote, valnice, ii brodate sau pictate, marame tesute din borangic, costume intregi vechi si noi, cordoane si podoabe… Muzeul National al Taranului Roman sarbatoreste Sanzienele si Ziua Universala a Iei.

De vineri, 23, pana duminica, 25 iunie 2017, de la ora 10 de dimineata pana la 6 seara, suntem invitati la Haina taraneasca, un targ de vara la care participa peste 30 de mesteri, artisti si colectionari din toata tara.

Nu vor lipsi nici plantele de leac, nici bucatele proaspete si numai bune de targuit: prajituri de casa, patiserie, miere, turta dulce.

Targul „Haina taraneasca” este, de asemenea, un prilej de a aminti publicului ca, in aceasta luna, Muzeul Taranului a lansat expozitia virtuala omonima in cadrul proiectului „We wear culture” initiat de Google.

Targ (o)randuit de Muzeul National al Taranului Roman

Pret bilet: 2 lei

***

In interiorul portului taranesc au existat doua (doar doua) forme-model de frumusete a trupului, care demarcheaza doua teorii largi, corespunzand in mare, provinciilor istorice: Vechiul Regat si Transilvania. Ele pot fi percepute doar la nivelul pielii culturale – costumul. In Muntenia si Moldova, in teritoriile romanesti extracarpatice, aflate in contact cu cultura bizantina si in vecinatatea curtilor domnesti, taranca purta un costum care sa corespunda idealului de „femeie fus”. Construit pe un volum cilindric, vesmantul urmeaza indeaproape conturul trupului. Capul este acoperit cu tesaturi usoare, tulpane, basmale sau marame de borangic, care acopera parul impletit, nelasand niciun accent sa schimbe proportiile craniului. Gatul este lasat descoperit de camasa-ie, cu decolteul incretit sau drept, dar fara guler. Incretiturile si largimea camasii dau un volum echilibrat pieptului si umerilor. Peste camasa era infasurat un brau lat, peste care se prindea fusta si peste se legau betele. Talia este marcata de „betele” infasurate strans de mai multe ori in jurul trupului. Camasa se prelungeste, innadita sau din doua bucati, lunga pana la glezne, decorata la poale cu broderii care, departe de a fi un simplu ornament, sunt semne simbolice. De la talie in jos, trupul e infasurat pe deasupra cu o fota (bucata dreapta de tesatura) ale carei margini laterale se suprapun peste pantec. Fota, pe fond de culoare inchisa, se poarta cu coltul de jos rasfrant si ridicat (in Moldova) sau drept (in Muntenia si Oltenia). In picioare se purtau opinci incaltate peste obiele, ceea ce dadea gambei piciorului si gleznei un aspect monumental, de statuie. Tinuta femeilor, mersul, ba chiar si dansurile traditionale din Vechiul Regat sunt direct dependente de stramtimea fotei si de libertatea de miscare a gatului si capului.
In Transilvania, in sensul larg, de teritoriu intracarpatic, in care sunt pregnante influentele culturii medievale occidentale, modul de frumusete feminina impus de forma costumului este cel al femeii opulente si fertile. Schematizand, silueta este construita din trei sfere suprapuse: o sfera a capului, una a bustului, una a soldurilor si a pantecului. Parul este piptanat complicat, adeseori construit pe suporti („coarne”, „conciuri”), marind pe laturi sau in spate volumul capului. Este apoi acoperit cu tesaturi groase, de canepa, in, bumbac sau chiar lana, prinse cu „spilci”, ace metalice, cu gamalii batute in pietre pretioase – sau pe bonete, fesuri si cercuri de tesatura. Deschizatura camasii acopera gatul, ingropat in gulerase cu volane, sau infasurat in „zgardane” tesute din margele minuscule. Camasa este creata, larga, cu maneci largi, incretite la incheietura mainii cu volan, iar volanele din dreptul umerilor accentueaza amploarea bustului, alcatuind cea de a doua sfera, sprijinita pe talia stransa in bete. Poalele camasii sunt largi si crete, uneori purtate peste alte tesaturi care ingrosa soldurile; poalele sunt mai scurte decat in Regat, lasand jumatatea inferioara a gambei descoperita. In Oas lungimea poalelor abia daca depaseste genunchiul. Peste poale se prind catrintele – doua sorturi dreptunghiulare de lana pentru fata si spate – care lasa poalele crete libere pe solduri. Toata aceasta schema geometerica compusa din trei sfere se sprijinea pe o pereche de ghete sau cizme cu glezna fina.

(Extras din Foloasele privirii – Forma pielii culturale – haina, de Ioana Popescu, Ed. Paideia, 2002, p. 130.)

Sursa: Muzeul National al Taranului Roman

Leave a Reply