Interviu cu Adrian Oianu

„Fii copac, daca poti!”

Adrian Oianu se identifica total cu brandul pe care l-a creat in urma cu aproape unsprezece ani, creatiile lui vestimentare purtand simboluri romanesti venite din aburul timpului, de la bunii si strabunii nostri. Simte drumul acesta identitar ca pe unul profund personal, adunand, de-a lungul anilor, o colectie de 700 de camasi traditionale romanesti, o sursa inepuizabila de inspiratie pentru creatiile sale.

Un scurt parcurs profesional
La terminarea liceului, incepe Facultatea de Drept, la care renunta dupa trei ani, pentru a urma cursurile Institutului European de Design din Milano (1994). In 1997 devine student al Universitatii de Arte „Parsons & Ottis”, din Los Angeles, dar nu isi finalizeaza studiile. In 2000 se alatura companiei multi-brand Liz Claiborne, realizand designul pentru DKNY Jeans. In 2004 revine in Romania, iar in 2006 deschide primul atelier personal. In anul 2009 castiga titlul „Designerul anului”.

Adrian Oianu e un mare povestitor, nu doar prin intermediul creatiilor sale vestimentare, ci si asa cum il veti descoperi in randurile de mai jos.

Veronica Stancu, Promenada Culturala: Cine este Adrian Oianu?

Adrian Oianu: Ma definesc doua mottouri si as vrea sa vorbesc putin despre ele.

Primul: ce este celebritatea? Raspunsul: celebritatea este sora mai proasta si mai necajita a renumelui. E sora ignoranta, superficiala, nescolita a renumelui. Toata societatea se invarte in jurul celebritatii, oamenii se identifica cu tine, dar renumele vine cu ceea ce faci. Cum spuneam, celebritatea e sora mai necajita a renumelui insa renumele inseamna ca oamenii te admira pentru ceea ce faci.

Din pacate, capacitatea cuiva de a rezista retras nu mai e o virtute, e un neajuns.

Al doilea motto este definitia libertatii. Aparent, libertatea este dreptul oamenilor de a face ce vor ei. De fapt, libertatea este oportunitatea omului de a nu fi proprietatea nimanui – aceasta este frumusetea elevata si civilizata a libertatii! Dreptul, oportunitatea si sansa cuiva de a nu fi proprietatea nimanui, aceasta este libertatea, intr-o lume complexa! Asta ma defineste pe mine in ceea ce fac, am sacrificat viata personala si sociala pentru a ma considera liber.

Uite, sa iti mai spun ceva despre libertate si formele pe care le are pentru diversi oameni. O balerina celebra a fost intrebata ce si-ar dori cel mai mult pe pamant?
„Mi-as dori sa dansez perfect pentru zece secunde.”, a raspuns. Sigur ca nu atingem niciodata perfectiunea, dar ce frumos e drumul, ce nobil!

In plus, as vrea sa mai spun ceva despre drumul spre libertate si perfectiune, dar si despre interesele noastre din prezent. Ne distram, mancam, dormim, dar si un catel se distreaza, mananca si doarme. Mai mult, da si iubire! Noi, oamenii, nu prea mai dam iubire, suntem aproape sub catel; ne aflam undeva in dreptul pisicii! Pisica, atunci cand se distreaza, mananca si doarme, e mai egoista decat cainele, adica ea da iubire, dar da altfel, o pisica ia ceva tot timpul atunci cand da. Suntem foarte apropiati de pisici!

Eu cred ca e important sa mai hranim si sufletul, nu doar trupul. Sa faci bine, sa ajuti… cam ceea ce face un copac. Fii copac! Un copac ne da umbra, transforma dioxidul de carbon in oxigen, e frumos, are o valoare estetica, ne da fruct, floare, miros; ne ajuta sa ne odihnim la umbra lui, ne protejeaza, daca e necesar sa ne urcam in el, si cere doar putina umiditate. Ne da si perspectiva, verticalitate, ne inspira, ne sugereaza, ne invata sa avem rabdare, sa stam neclintiti, sa ne bucuram de lumina si de viata.

Fii copac, daca poti!


V.S.: Ai creat o comunitate in jurul tau. Cum a fost drumul?

A.O.: Am creat o comunitate incercand sa dau un sens muncii mele, sa nu hranesc doar trupul, ci si sufletul. Intrebarea a fost la un moment dat: ce caut pe pamant, ce sens are viata mea, are vreo insemnatate, face vreo diferenta? Nu pot sa traiesc fara asta! Simteam ca viata mea profesionala, care reprezinta un numar mare de ore din timpul meu, e necesar sa capete o forma rotunda, asa cum era organizata lumea satului, acolo unde totul era rotund, avea ciclicitate si sens.

Pentru raspunsul la intrebarile mentionate, trebuie sa te uiti in interiorul tau, acolo vei gasi surse de inspiratie, acolo e identitatea. Am crescut cu o mama care confectiona haine, iar la 5-6 ani faceam deja munca de asistent de vreo doi ani, faceam munca de „luatul tivului”, sa nu se mai aplece mama! Se marca tivul cu creta, rochia era probata de clienta si i se indrepta tivul, eu tragand o asa-numita linie a tivului drept.

Mama facea asta ca hobby, nu era meseria ei, dar a revenit la aceasta pasiune pe care o avusese inca de mica. Bunica o daduse la 14 ani ucenica la o matusa, una dintre cele mai bune modiste din Constanta. Mama s-a dus la ea cu multa bucurie, dar matusa a devenit geloasa pe entuziasmul ei si dupa nici un an a respins-o, nu a mai primit-o, iar mama a ramas cu acesta neimplinire. A devenit autodidacta in ceea ce priveste acest subiect, chiar si-a dezvoltat frumos aceasta pasiune.

Am trait in aceasta lume de mic, inconjurat de materiale, ata, cutia cu nasturi, masuratori, o lume plina de povesti

Deci, de ce sa ne rupem identitar? Suntem diferiti, asta e atat de frumos! Cand a sosit momentul, mi-a fost foarte usor sa merg in directia in care era natura mea. Mi-era usor sa fac dreptul, am facut trei ani de facultate, era usor, dar designul era si mai usor, mai natural! De aici, claritatea mea in directia identitatii.

Pe la 24 de ani, am facut hainele pentru un concurs de frumusete, am fost apreciat si acela a fost momentul de pornire. Ma prezentam deja ca designer, iar cineva m-a intrebat: „Ce faceti, mai precis? Taiati sau coaseti?” „Eu fac desene.”, am raspuns. Designul e cea mai aplicata arta decorativa, trebuie sa traiesti cu acel „obiect”. Designul vestimentar este un mers pe sarma: pe de o parte ai creativitate, pe cealalta ai utilitate. Designul valoros este atunci cand cele doua valori se intalnesc si devin egale. Daca una e mai sus si alta mai jos, acela nu mai e design.

V.S.: Ce inseamna in prezent identitatea romaneasca, ce reprezinta pentru tine?

A.O.: Identitatea romaneasca inseamna Lucian Blaga, Mihai Eminescu, dar si cultura populara, traditia. Identitatea noastra vine din identitatea traditionala. Povestea identitara, pentru mine, are legatura cu increderea pe care poti sa o ai in tine. Viitorul devine incert atunci cand nu avem incredere in trecut, daca nu stim de unde venim si ne tot negam istoria. Trebuie sa ne gandim mereu ca tara noastra e ceva imprumutat de la nepoti, dar asta implica raspundere si continuitate din partea noastra in tot ceea ce facem si credem.


V.S.: Cum era satul romanesc? Cum il simti, de ce ti-ai dorit sa aduci elemente din satul romanesc in ceea ce creezi?

A.O.: Pentru mine, satul romanesc e eternitatea, e statornicia, vorba aceea: „Vesnicia s-a nascut la sat.”. Avand o tara imprumutata de la nepotii si stranepotii mei, am nevoie sa simt ca ce am, ce am primit si ce o sa las mostenire e etern. Valorile astea vin din aceasta lume a satului, care era un microcosmos perfect, o sfera intre nastere si moarte, care includea tot, nu lipsea nimic de acolo. Aceasta e valoarea identitatii, asa poate fi transpusa si interpretata in contemporan. Am luat sfera identitatii, i-am dat forma si atunci exista continuitate.

Daca exista continuitate, exista si directie.

Iti trebuie doua puncte pentru o asemenea directie: unul e prezentul, altul e trecutul, tragi o linie si obtii viitorul. Din lumea satului, poti sa extragi elementele care definesc valoarea, identitatea si unicitatea acestei civilizatii si sa gasesti o cale de a ajuta generatia de astazi. Se poate transpune in orice domeniu.

V.S.: Ce ne facem cu oamenii care gandesc ca valorile traditionale reprezinta ceva neinsemnat?

A.O.: Cred ca toti oamenii aflati la o varsta a maturitatii inaintate vor trece printr-o criza de identitate profunda si se vor intreba: ce am facut eu in viata asta si ce pot face repede? Ideea e ca majoritatea nu a vazut inca mai nimic din Romania. Putem alege sa calatorim mai mult in Romania, sa ne cunoastem tara, astfel vom intelege ce reprezinta valorile traditionale.

V.S.: Ai spus ca bunul-gust s-a nascut la sat.

A.O.: Da, bunul-gust s-a nascut la sat. Eu colectionez camasii si ii, am deja 700 in colectia mea, le-am luat pentru cusaturi. Oamenii care le-au creat puteau sa fie brancusi si brancusiene, de un bun-simt si de un balans impecabil al proportiilor, gustului, culorii si al formei.

Designul reprezinta un simt bun al proportiei, jocul proportiilor transforma lucrurile din banale in frumoase, asta fiind, de fapt, o imitatie a naturii.

Omul este un joc al proportiilor, nu e nimic perfect sau simetric in om, totul este asimetric si imperfect, dar jocul proportiilor ne da frumusete pentru ca obtinem o armonie si un echilibru precar, indefinit, inefabil.


V.S.: Vorbesti si despre proportii interioare?

A.O.: Sigur, totul e un joc al proportiilor. Oamenii astia au facut un joc al proportiilor pornind de la niste elemente de baza, cu o anumita semnificatie si apoi au inceput sa construiasca puzzle-uri. Cativa dintre ei, anonimi si extraordinari, au creat niste lucruri incredibile! Si cand te gandesti ca un om educat, din zilele noastre, nu le poate face! Oamenii aia nu aveau niciun fel de scoala, dar e logic ca bunul-gust, bunul-simt si masura vin de acolo, dintr-o traditie in care timpul era dilatat. Ce inseamna a avea timp? Copacul cum creste? Perfect! Ce se intampla cu orice caruia i se lasa timp? Ei isi ofereau timp ca lucrurile sa se maturizeze, sa nu se nasca inainte de vreme, sa nu creasca inainte de vreme, sa nu se consume pana nu era totul copt.

Nu culegeau marul verde, necopt, ii lasau timp.

Au trecut zeci de ani, chiar sute, de la momentul in care o fata a spus: „Uite, mama, imi fac si eu o camasa.” „Bravo, mama!”, a incurajat-o mama ei. Apoi nepoata a zis: „Bunico, dar vreau sa ii mai un adaug eu ceva, ca am vazut la o alta fata.” Apoi stranepoata a spus: „Ma tine la maneci, ii pun aici un petecut, ca s-a rupt.” Aceasta a fost evolutia designului, de sute de ani incoace. E o scoala, trebuie privita cu respect si poti sa inveti toata viata din ea.

Din cele 700 de camasi adunate, eu invat. Sunt camasi pe care le ducem in atelier si nu pot fi replicate. Desfac camasa in bucati, sunt doar patrate, totul pare atat de simplu! Multa lume spune ca portul romanesc nu inseamna nimic, ca panza e taiata atat de rudimentar… Ce sa vezi? Incerc sa fac acea camasa la loc si nu mai iese!

Lucrurile valoroase sunt ascunse. Subtilitatea de incretire a materialului era arta formei, nu taiatul. Aici se incretea un pic sa se aseze maneca, aici se intindea, si te intrebi apoi cum cosi, sa stea bine pe bust, cum imparti cretul de la gat? Si uite asa, de fapt, totul se transforma intr-o treaba atat de elaborata incat iti dai seama ca nu poti recompune camasa in forma initiala. Nu se pierdea nimic din material, spre deosebire de timpul nostru in care pierderea e de 30%. In prezent se urmareste folosirea integrala a materialului, dar, sa vezi si sa nu crezi, in lumea satului romanesc, hainele erau croite fara nicio pierdere a materialului. Uimitor, asa e?!

V.S.: Ce mostenire ne-a lasat Brancusi?

A.O.: Radacinile creatiei sunt comune. Omul ancestral a fost atras de o lume imaginara, perfecta, creativa. Fiind constient de acestea, si-a spus ca poate construi ceva valoros doar cu elementele ancestrale de pe pamantul lui, i-a fost mai usor pentru ca le intelegea, le simtea in sinele lui profund. A construit un nou curent in arta, unul modern, dar fiind constient de faptul ca esentialul nu e in forma, ci in continut.


V.S.: 5 cuvinte sau sintagme despre brandul Oianu?

A.O.: Design identitar (nu inseamna nationalism sau romanism), romanitate. Sa fim impregnati cu romanitate, hainele mele sunt impregnate cu romanitate!

Autenticitate, dar cu masura. Ce inseamna asta? Sa fii autentic e aproape imposibil. Brancusi, cu coloana lui, nu e autentic. Sunt coloane prin Maramures, sunt totemuri in cimitirele oltenesti, pline cu semne, pe care el le-a folosit, dar in modul lui de exprimare artistica are si o nota autentica pentru ca a exprimat altfel, deci are si originalitate. La mine exista si ceva originalitate, si ceva autentic. Exista inovatie: mai ales in tehnici, abordarea materialelor si lucruri contemporane. Exista sustenabilitate si reciclare. Exista stil, produsele mele sunt recognoscibile.

Reconcilierea in fata identitatii. Cu hainele mele nu iti mai e rusine, reprezinta Romania!

V.S.: Ai un cuvant care te calauzeste, un cuvant-far?

A.O.: Duios.

V.S.: Un vers, o vorba romaneasca, un proverb?

A.O.: Anton Pann a cules versurile: „Pana cand nu te iubeam, unde ma culcam, dormeam.” Trei verbe la acelasi timp. Eminescu a scris apoi: „Nu credeam sa-nvat a muri vreodata.” Trei verbe la timpuri care coexista rar intr-un vers.

V.S.: Ce inseamna ca esti designer pe alb?

A.O.: Albul reprezinta esenta costumului traditional, cultura traditionala vine din lumina, camasa alba. Noi suntem o civilizatie a lumii, a soarelui, a veseliei, Cosanzeana e cu parul blond si luminoasa, Fat-Frumos e pe cal alb, totul este lumina.

V.S.: Cum arata Romania ta?

A.O.: E o Romanie ascunsa. Romania mea traieste intre vis si realitate, e jumatate vis, jumatate realitate, adica o parte din ea o regasesc cand merg prin tara si umblu prin zone in care parca timpul a stat in loc, e minunat sa vedem asta. Romania mea arata ca un taram neintinat, curat, asta mi se pare cel mai mare noroc, pe care vad ca nu prea il apreciem: o tara verde, cu aer curat, cu paduri, cu lacuri, cu izvoare, plin de oameni cu bucuria vietii, cu oameni imbracati in alb – veseli, harnici, spirituali, extraordinar de spirituali, buni, care acum sunt putini dezorientati, in mare parte, si care isi cauta drumul. Romania mea este Romania care incet-incet ajunge acolo unde trebuie sa fie, adica o tara decenta, frumoasa si civilizata. Romania mea este muzicala, lirica si plina de miresme.

https://shop.adrianoianu.com/

Fotografii din arhiva Adrian Oianu.

Interviu realizat de Veronica Stancu

Leave a Reply