Interviu cu Alina Ana Alecu

Despre lumea portelanului pictat manual

Alina Ana Alecu a fondat in urma cu patru ani Porphyras, un studio de design si pictura pe obiecte din portelan, dupa o cariera indelungata in firme nationale si multinationale. In vederea acestui scop, a urmat cursuri de pictura pe portelan si de antreprenoriat. Si-a dorit un business feminin, care sa imbine placutul cu utilul si de atunci il promoveaza atat in tara cat si in strainatate, expunand noi colectii la Paris, Dubai, New York, dar si la Bucuresti. Porphyras are clienti atat persoane fizice cat si juridice de prim rang.


Veronica Stancu, Promenada Culturala: Alina, cum arata Romania ta?
Alina Ana Alecu: Romania mea e o tara inzestrata de Dumnezeu cu de toate, precum fata cea isteata a mosului. Avem absolut tot ce e mai bun si mai frumos, mare si munti, campii roditoare, si bogatii subterane si supraterane, istorie si eroi, intelepciune si talent, mladiere spirituala si viclenie. Sigur ca e de lucrat la partea cum prezentam toate aceste bogatii; eu insami ma erijez in ambasador al Romaniei si prezint tara asa cum cred eu ca este. Daca vom continua sa facem cu totii asa, sunt convinsa ca vom reusi sa schimbam si mai mult perceptia. Nu putem nega cat de mult ne-am re-reliefat ca natie in ultima perioada – nu mai suntem intrebati daca in Romania avem televizor sau frigider.

V.S.: Ce ti-ai dori sa spuna oamenii despre brandul tau, Porphyras?
A.A.A.: Mi-as dori ca Porphyras sa devina sinonim cu cadoul ideal, personalizat, imi doresc si mi-am propus ca fiecare om din lume sa posede la un moment dat un obiect Porphyras din portelan pictat manual. Cred ca sunt pe drumul cel bun intrucat in cei patru ani de existenta exista clienti pe aproape toate continentele, din mediul urban cat si rural; din toate categoriile sociale, de la la cea mai simpla persoana pana la membri ai Familiei Regale a Romaniei.

V.S.: Cum e primita colectia ta cu simboluri traditionale romanesti si ce fel de oameni o aleg?
A.A.A.: Aceasta colectie a fost initiata acum doi ani cu ocazia unei conferinte de business unde am fost aleasa sa fac designul si realizarea cadourilor ce au fost oferite speakerilor (romani si straini). Din dorinta de originalitate, am ales un model inspirat din covoarele oltenesti, imbinat cu cusaturile traditionale, ce s-au regasit pe o cana moderna, de coffee to go (cu capac de silicon). De atunci am realizat modele asemanatoare pe mii de piese diverse, seturi de cafea, ceai, farfurii, platouri, boluri, casete, etc.; in general in culoarea rosie, dar si pe nuante de albastru sau verde. Am prezentat acest model si la Paris cu mandrie, ca o mostenitoare a lui Brancusi, inspirat la randul sau din cultura Olteniei natale, in cadrul targului Maison et Objet. Sunt multi clienti care ofera cadouri partenerilor de business sau prietenilor de peste hotare si doresc ceva tipic romanesc, dar colaborez si cu firme care propun suveniruri turistilor straini.

V.S.: De ce gust iti amintesti din copilarie?
A.A.A.: Imi amintesc de orez cu lapte si dulceata de visine (obligatoriu in aceasta combinatie), de placinta de dovleac, de painea de casa, toate preparate de iubita mea bunica.

V.S.: Unde ai recomanda unui strain sa calatoreasca in Romania? Un singur loc. De ce?
A.A.A.: In Bucuresti – deoarece este de secole capitala tarii, are o arhitectura si o structura unica si as sti sa-i condimentez vizita cu tot felul de istorioare, as sti sa-i arat ce e realmente valoros si de pret in Bucuresti. As sti sa-i povestesc despre trecutul dificil dar totusi glorios al acestui oras, despre locuri care nu mai exista.

V.S.: O vorba autohtona care iti place?
A.A.A.: „Nu s-a intalnit hotul cu prostul”.

V.S.: Ce ii lipseste Romaniei?
A.A.A.: Romaniei ii lipsesc drumurile care sa ne dea posibilitatea sa ajungem peste tot cu usurinta, ii lipsesc orasele – fiecare cu specificul sau (si ma tem ca nu le vom mai avea niciodata). Sunt o contestatara a sistemului centralizat comunist de arhitectura (din pacate sesizez si astazi perpetuarea la cote mai mici), care a facut ca toate orasele din tara sa arate la fel, indiferent daca sunt in nord sau in sud, in Moldova, Oltenia sau Transilvania. Aceleasi blocuri, aceleasi bulevarde, aceeasi Casa de (In)Cultura, etc. – am avut un soc cand am constatat acest aspect. Romanilor insa le lipseste o educatie seculara intiparita genetic. Cred ca si cei 50 de ani de comunism si de inversiune sociala au un rol proeminent.

V.S.: O definitie atipica a patriotismului?
A.A.A.: Cand ti-e dor chiar de lucrurile urate, dar care sunt din tara ta. Vorbesc in deplina cunostinta de cauza deoarece am trait o perioada in alta tara, in conditii net superioare la vremea respectiva. As mai asemui patriotismul si cu mirosul de la munte, de conifere, pamant reavan, fan – pe care eu personal nu l-am regasit nicaieri in lume (si credeti-ma, am calatorit in multe locuri).

V.S.: Recomanda-ne o carte a unui autor roman, indiferent de domeniul de activitate.
A.A.A.: Prima care-mi vine in minte este „Levantul”, de Mircea Cartarescu, o consider o mostra de genialitate romaneasca, mi se pare perfecta.

V.S.: Romania este sinonima cu…
A.A.A.: inima mea.

Interviu realizat de Veronica Stancu


  1. Alexandru C. Vernescu

    Placut impresionat de formele autohtone de “piua” si “lotca” dar mai ales de culorile ce amintesc “ALBASTRUL DE VORONET”

Leave a Reply