Interviu cu Marcela Cosnean

O minune de om din inima Transilvaniei

„Locul capata insemnatate odata cu evenimentele care se petrec acolo.”, ne spune Marcela Cosnean, proprietara The Country Hotel, un loc care poarta amprenta ei de om bun, iubitor de frumos si traditii, de mancare savuroasa si povesti spuse pe indelete.

Casa saseasca din Harman, o localitate situata la doar zece kilometri de orasul Brasov, este un han de la 1904, pe care Marcela l-a cumparat in 1994. Acolo traieste din 2001, anul in care s-a intors in Romania, dupa optsprezece de ani petrecuti in Germania si trei in America.

Odata ce o cunosti pe Marcela, nu o mai uiti. E ca o carte plina de povesti memorabile, dar e genul de carte despre care vrei sa spui si altora, sa se bucure si ei de semnificatiile pline de miez ale istoriilor pe care le traiesti doar in preajma Marcelei.

Marcela este un om-amprenta.

***

Cateva cuvinte despre Harman

Comuna Harman, o veche asezare saseasca, a fost atestata documentar la 1240, fiind fondata de cavalerii teutoni descinsi in Tara Barsei in secolul al XIII-lea.

In Harman exista singurul atelier de construit si reconditionat orgi din sud-estul Europei, iar aici functioneaza si o scoala postliceala de restauratori si constructori de orgi.

***

Veronica Stancu, Promenada Culturala: Cine este Marcela Cosnean?

Marcela Cosnean: Radacinile mele dragi sunt in Voinesti, judetul Covasna. Sunt fiica mamei si nepoata bunicii mele, veti intelege putin mai tarziu de ce spun asta. Sunt mama celor trei copiii ai mei: Lacrima, Cantemir si Leila.

La 14 ani am plecat la internat, la Brasov, am absolvit Liceul de Pedagogie si am fost timp de 8 ani invatatoare la Predeal, la singurul liceu de ski din tara (cu clasele I-XII), liceu care s-a desfiintat intre timp. Am revenit in Brasov, devenind solista corului Camerata Brasov; mi-ar fi placut sa fiu mezzosoprana, am absolvit Scoala Populara de Arte si Meserii, am studiat canto, insa viata a avut alte planuri cu mine.

Am plecat in Germania in 1983, locuind acolo optsprezece ani, urmati de o experienta de trei ani in America.

V.S.: Cum a aparut in viata ta acest han, locul in care ai cladit The Country Hotel?

M.C.: A aparut in 1994, din dorinta de a cumpara o casa in Romania, acolo unde erau radacinile. Era in paragina atunci cand l-am cumparat, m-am mutat in 2001, iar pregatirea lui pentru oaspeti a durat un an si jumatate. La doar cateva luni de existenta, a aparut o recomandare foarte frumoasa in ghidul „The Lonely Planet”, fapt care a atras imediat, dar si in anii care au urmat, multi vizitatori straini.

Fiind un han, am transformat fostele grajduri de cai intr-un apartament de doua camere cu acces la living room si bucatarie proprie. Fostul grajd de vite a devenit camera pentru cazare, fostul hambar este acum un studio/ galerie in care organizez uneori serate muzicale, evenimente culturale sau targuri artizanale.


V.S.: Ce a insemnat in acesti ani The Country Hotel?

M.C.: Pentru mine, un stil de viata, iar pentru oaspetii mei un spatiu de regasire a linistii interioare si de reconectare cu viata de altadata, in linii simple si autentice. Oaspetii mei se odihnesc in asternuturi din in cu broderii, mananca sanatos si consistent, se privesc si discuta intre ei si cu mine sau isi asculta vocea interioara deoarece la The Country Hotel nu exista televizor. Imi doresc pentru oaspetii mei sa ajunga la o forma de liniste de care s-au indepartat din cauza ritmului alert in care se traieste in prezent, iar prin ceea ce am creat aici stiu ca pot sa ofer cateva zile de relaxare totala.

„Ce imi place la locul meu este ca vin doar oameni minunati.”

V.S.: Sa le spunem cititorilor nostri ca la tine se mananca dumnezeieste de bun! Cum ti-ai descoperit si dezvoltat pasiunea pentru gatit?

M.C.: Am mai spus ca eu cred ca o mancare se „intampla” o singura data, nu ai cum sa o repeti si gustul ei se schimba in functie de starea ta si de oamenii pentru care gatesti. Am avut multa imaginatie culinara, am improvizat constant in bucataria mea artizanala, dar, in esenta, gatitul este pentru mine o forma de terapie. Iubesc sa gatesc si, din acest motiv, am ingrijit cu devotament o gradina de legume, fructe si plante aromate, iar ele m-au rasplatit, mi-au raspuns tot cu iubire. In acest fel, la mesele pe care le pregatesc am conserve din gradina proprie –zacusca, dulceata, mirodenii si ceaiuri.

Ce poate fi mai placut decat sa iti incepi ziua cu un mic dejun care contine paine de casa cu unt si dulceata? Dulceturile mele sunt foarte apreciate, mi-a placut sa experimentez si am creat combinatii surprinzatoare: pere cu menta, prune cu vanilie, rubarba cu lamai si portocale, corcoduse si lamaita, dovleac cu ghimbir, dar ne bucuram si de clasicul magiun de prune sau dulceata de afine.

Tot din pasiune pentru cele enumerate anterior, sunt cofondatoarea Asociatiei „Slow Food Tara Barsei” si promovez, desigur, mancarea naturala, care se consuma in tihna si cu lentoare.

Sunt si coautoarea cartii “Bucataria hoinara”, alaturi de fotograful Razvan Voiculescu, album fotografic publicat in 2011.


V.S.: Este timpul sa le aducem in discutie pe mama si bunica ta. Ce rol au avut in existenta ta?

M.C.: Unul covarsitor, au fost cele mai importante femei din viata mea, de la ele am invatat tot ce stiu despre gatit si cusut. Bunica era bucatareasa satului, un fel de „chef” in comunitate; se ocupa de evenimente care depaseau uneori 500 de persoane! Cum sa nu imi placa sa gatesc cand am crescut in preajma unui asemenea talent?!

De asemenea, mama era o gospodina desavarsita, cu o eleganta instinctiva, o autodidacta. Am invatat de la ea toate regulile de baza dintr-o bucatarie si nu le-am uitat niciodata. Cred ca de la ea am mostenit si darul improvizatiei culinare, avea secrete doar de ea stiute, unele erau cu siguranta inventate, dar noi ne bucuram de gustul desavarsit al mancarurilor sale.

„Mama era o continuare si o imbogatire a bunicii, era eleganta in tot ceea ce facea si in toata existenta ei ca om si femeie; de la ele stiu multe, e ca si cum inveti sa citesti, nu mai ai cum sa uiti si nu am uitat; nu am uitat nici mirosul de busuioc proaspat cules din gradina si nici bucuria de a cultiva legume si mirodenii…”

V.S. Intr-una dintre casele hanului a aparut un atelier de croitorie, iar produsele atelierului poarta numele „Marcella”. Cum ai aflat ca iti place croitoria?

M.C.: Darul croitoriei il mostenesc tot de la bunica, ea era si croitoreasa satului, imi amintesc de minunata masina de cusut Singer; bunica mea cosea straie pentru ciobani si oamenii din sat, cioareci (pantaloni grosi de postav), camasi cu croiala speciala, straie de sarbatoare din stofe facute in casa, lana, in si canepa, erau o bucurie pentru o fetita fascinata de ceea ce se intampla in atelier.

Familia mea a detinut o mica fabrica de stofe si de preparare a lanii, dar dupa ce nu a mai avut-o din motive lesne de inteles, teseau mai departe stofe de lana, iar eu participam la imbinarea culorilor, la crearea motivelor si vopsirea lanii. Am, asadar, inca din copilarie, patima croitului, a bucuriei tactile si vizuale a materialelor si a formelor pe care le capata acestea.

Iata, deci, cum am simtit nevoia ca in una dintre camerele spatioase de la The Country Hotel sa infiintez un atelier de croitorie. M A R C E L L A, brand-ul meu, pregateste trusouri de botez, rochii pentru fetite cu varsta intre 1-10 ani, dar si creatii pentru doamne (rochii, mantouri), realizate in spiritul bunului gust si al simtului estetic cu accente clasice.


V.S. Pentru oaspetii care ajung la tine, dar si pentru cei care vor sa faca un cadou deosebit, ai creat cutiile-cadou M A R C E L L A. Te rog sa le descrii si sa ne spui cum putem intra in posesia lor.

M.C.: Am prins in recipiente de sticla aromele ierburilor locale sub numele „Herbs of Transylvania”, sunt amestecuri de cimbru, melisa, salvie, busuioc, lavanda, chimen, maghiran, tarhon, dar si amestecurile de ceaiuri speciale, „Tea of Transylvania”, provenite din cultura spontana si din cultura ecologica.

In cutii elegante si cu personalitate, denumite „Dragoste si Traditie”, am pus servete din bumbac 100%, brodate cu inimioare rosii si bej, borcanele cu ceai, sticlute care contin condimente si saculeti cu plante aromatice.

Cutiile-cadou se pot personaliza dupa preferinte si buget. Se pot face diferite combinatii cu produsele mentionate anterior. Le trimit oriunde in tara si in lumea larga!


Marcela ne-a spus ca un loc devine al tau doar pentru un anumit timp si ca e bine sa te bucuri de el din tot sufletul. Are detasarea si intelepciunea omului care a vazut si a trait multe, iar o discutie cu ea te face cu siguranta mai bogat sufleteste.

La finalul interviului, fiind coplesita de tot ce aflasem si dupa o masa copioasa, am simtit nevoia sa ii spun: „Sa te hraneasca viata asa cum tu ne-ai hranit astazi pe noi.” Lacrimi de emotie s-au ivit in ochii ei albastri si am stiut ca voi continua sa recomand o vizita la acest om-amprenta, care te hraneste la propriu si la figurat.

***

CONTACT
mcosnean@gmail.com | 0740 090 987
Marcella | The Country Hotel

***

Interviu realizat de Veronica Stancu

Leave a Reply