Lunile anului

in traditia populara

Denumirile populare ale lunilor anului au luat nastere din legatura autentica a omului cu ritmurile repetabile ale naturii. Locuitorii satului isi structurau timpul in functie de arat, secerat, semanat, prasit, culesul fructelor, al cerealelor sau al legumelor.

In traditia noastra populara, fiecare luna a anului este inzestrata cu un alt nume decat cel pe care il cunoastem, ascunzand o poveste interesanta. De asemenea, lunile anului sunt considerate „cei 12 fii ai anului” sau ramurile unui copac foarte batran.

Lunile anului pastreaza toata magia traditiilor si reprezinta tot interesul pe care omul il avea pentru fenomenele naturale si pentru felul in care natura uneste destinul unui popor cu ocupatii preponderent agricole.


IANUARIE

Cel mai mare dintre fii, Ianuarie sau „Gerar”, era cunoscut in trecut si sub numele de „Genarie”, „Ghenarie” sau „Calindariu”. B.P.Hasdeu credea ca „Gerar” este rezultatul unei incrucisari dintre ianuarie si ger. Cuvantul „ianuarie” inseamna drum, cale, trecere si isi are originea, in limba latina, derivand din numele zeului Ianus Bifrons („Ianus cel cu doua fete”), ilustrat, intotdeauna cu cele doua fete lipite, privind in directii diferite, catre trecut si viitor, spre anul vechi si ce va urma, simbolizand in acelasi timp „Inceputul” si „Sfarsitul”.

Denumirea populara Gerar face trimitere la temperaturile scazute ale iernii, dar si la faptul ca, in functie de acestea, oamenii isi dau seama cum va fi primavara. Daca nu era ger in ianuarie, atunci se anunta sa fie in martie, aprilie, iar daca de Boboteaza “crapau pietrele” era posibil sa ninga in februarie.

FEBRUARIE

Februarie vine din latinescul februaruius si inseamna „curatare”. Aceasta perioada marcheaza purificarea lumii, a pamantului, a animalelor si a oamenilor de tot raul adunat peste an. Luna februarie este dedicata lui Februus – un zeu stravechi al purificarilor si stapanul infernului.

Termenul februarie a intrat in limba romana pe doua cai: a fost imprumutat in forma februarie si a fost mostenit, modificandu-si pronuntarea in Faurar. Intamplator, vechiul nume popular romanesc se aseamana cu altul, rostit la fel, dar cu sens diferit – Faurar (fierar, fauritor), derivat in romaneste de la vechiul cuvant faur.

De asemenea, aceasta luna semnifica inceputul pregatirilor pentru muncile agricole: „Acum e vremea fierarilor, a mesterilor care, cu gandul la primavara si la muncile campului, pregatesc cutitele plugurilor”. Asadar, acesta este motivul pentru care stramosii i-au spus lui februarie “Faurar”.

O alta varianta etimologica populara motiveaza termenul “faurar” prin “gerul care faureste poduri de gheata peste ape”. Denumirea populara romaneasca “luna lupilor” este legata de sarbatoarea latinilor “Lupercaliile”. In timpul ceremoniilor, fetele se lasau lovite de luperci cu fasii din piele de tap pentru a se purifica.

MARTIE

Martie, in limba latina “martius”, provine de la numele zeului Marte. Martisor (Germanar/ Incoltitorul) – denumirea populara face trimitere la nenumaratele legende ale Martei, numita adesea la noi Dochia (Baba Dochia, de unde si traditiile legate de zilele Babei), povestiri ce redau intamplarile ce aveau la baza „razboiul” dintre iarna si primvara.

APRILIE

Aprile provine de la verbul latinesc “aperire”, care inseamna “a deschide”, deoarece in aceasta perioada natura revine la viata. Aprile a mai fost denumita “Pier” ce face referire la o luna prielnica, dar si “Traista-n bat”, denumirea pentru imprejurarile in care luna se dovedea a fi capricioasa, friguroasa si secetoasa.

MAI

Mai, in traditia latina, simboliza timpul dedicat zeitei Maia. Denumita „Florar” sau „Frunzar”, aceasta luna reflecta timpul infloririi, al inverzirii. Din acest motiv, oamenii obisnuiau sa spuna ca este vremea in care “Raiul coboara pe pamant”.


IUNIE

Termenul iunie isi are originea in latinescul “Iunius.” Poetul roman Ovidiu, in opera sa „Fastele”, propune doua etimologii pentru acest cuvant: „mensis Junonis”, ce reprezinta perioada zeitei romane Iunona, protectoarea familiei si a vietii conjugale, dar si cuvantul latinesc „iuniores”, ceea ce inseamna “juni”, si anume oameni tineri.

IULIE
In traditia populara romaneasca, iulie se mai numeste „Cuptor”, explicat prin faptul ca este cea mai fierbinte luna din an. In alte zone ale tarii, i se mai spune si „Snopar” desemnand vremea secerisului.

AUGUST

Facand referire la luna august, Senatul roman a scris un decret: “Deoarece in luna sextilis imparatul Augustus a devenit pentru prima oara consul, si-a sarbatorit de trei ori triumful la Roma, […] pentru ca sextilis s-a dovedit si se dovedeste foarte favorabila imperiului nostru, Senatul hotaraste ca pe viitor aceasta sa poarte numele de august”.

Poporul roman a denumit luna august – „Gustar”: “Ii zice Gustar pentru ca acum incep fructele sa aiba gust”.


SEPTEMBRIE

Septembrie, „Rapciune” este luna ce inagureaza inceputul toamnei, avand un impact schimbator asupra vremii. De asemenea, este si luna vinului – „Vinitel”, acum adunandu-se rodul viilor. Traditiile populare incearca sa prevada o legatura intre aspectul vremii din aceasta luna si cel al urmatoarelor luni. Astfel, daca in septembrie este cald, atunci in octombrie va fi rece. Daca va tuna, se asteapta multa zapada in Faurar si un an roditor; daca infloresc scaietii in Rapciune, atunci toamna va fi lunga si frumoasa, iar daca randunelele vor migra repede, atunci se asteapta o iarna timpurie.

OCTOMBRIE, NOIEMBRIE

Octombrie si Noiembrie erau a opta si a noua luna in calendarul roman, denumite „Brumarel” si, respectiv, „Brumar”, fiind cele care vestesc iarna ce bate la usa. In aceste luni cade bruma, apare promoroaca, iar vantul dezgoleste copacii cu multa putere.

DECEMBRIE

Decembrie („Undrea” sau „Ningau”) este cea mai bogata luna a anului datorita sarbatorilor crestinesti, armoniei si muzicalitatii colindelor ce ne transpun in spiritul autentic si magic al Craciunului. Luna decembrie are o valoare insemnata si in prevestirile pentru anul ce va veni. De Sfantul Andrei, sarbatorit in ultima zi din noiembrie, se pun la incoltit in vase boabe de grau pentru a vedea cum va fi anul ce va urma.

Denumirile contemporane ale lunilor contureaza diferite epoci si aspecte culturale, in special cele din calendarul Romei antice. Odata cu aparitia calendarului, stramosii nostri au imprumutat si variante latinesti, care simbolizeaza zeitati, imparati si conducatori de osti. De asemenea, in limba populara romaneasca, se poate observa ca fiecarei luni i se atribuie un termen sugestiv, ce evidentiaza concret caracterul propriu al climei, fie ciclul vegetativ, fie sarbatorile religioase si laice.

Autor: Andreea Stefania Susala

Leave a Reply