Meserii din trecut

In fiecare societate, meseriile isi au propriul ciclu de viata, o perioada de glorie, in care se dezvolta si infloresc, perioada de stagnare, cea de decadere si, de cele mai multe ori, de disparitie.
Sunt putine meserii si mestesuguri ce au trecut proba timpului si, precum vinul, si-au pastrat prestigiul si valoarea sau chiar au continuat sa creasca odata cu scurgerea vremii.
Societatea romaneasca si campul de munca al acesteia nu au facut exceptie de la aceasta situatie. Odata cu dezvoltarea targurilor, o buna parte a oamenilor au plecat din satele in care-si lucrau bucata de pamant, pentru a deveni negutatori si, pe masura ce dezvoltarea urbana a secolului a sfarsitului de secol XIX si a inceputului de secol XX a continuat, acestia au ajuns sa aiba meserii din ce in ce mai interesante si mai inedite, mai ales in prolifica perioada interbelica, astfel ca prestatorii ambulanti erau parte nelipsita din peisajul Bucurestilor de altadata.
In continuare, vom trece in revista unele dintre cele mai populare mestesuguri ale vremurilor Micului Paris.
Negustorii si prestatorii ambulanti puteau fi usor recunoscuti dupa larma pe care o faceau strigand cat ii tineau plamanii pentru a-si face reclama pentru serviciile pe care le puteau oferi. Indiferent ca vindeau fructe, legume, sau orice altceva, ca potcoveau caii sau lustruiau pantofii, acolo, in plina strada, acestia stiau cum sa se faca remarcati.


Munca prestatorilor ambulanti era extrem de apreciata iar strazi pe care astazi noi le consideram ca apartinand “Centrului Vechi”, dar si zona Spitalului Coltea din Bucuresti, reprezentau locurile recunoscute de desfasurare ale acestora.
O categorie aparte a acestor prestatori erau considerati cosarii, oameni gata oricand sa repare hornurile si care, chiar si in zilele noastre (desi rar mai exista oameni care sa practice aceasta meserie), se considera ca aduc noroc celor ce-I intalneau pe strada.
Taietorii de lemne, o alta categorie de prestatori, erau cei ce-si plimbau caprele-n spinare pe strazile bucurestene, asteptand sa-si ofere serviciile celor interesati. Precum meseria de cosar, nici aceasta nu mai este astazi una de actualitate.
O alta meserie solicitata in trecut era cea de tocilar. Prin mainile acestuia treceau foarfecele, acele, cutitele si toate ustensilele ce aveau nevoie sa fie ascutite. Acestia isi desfasurau activitatea cu ajutorul unor masinarii mesterite cu grija, dupa posibilitatile vremurilor.
Chivutele, am putea spune ca reprezinta varianta din trecut a menajerelor de astazi. Acestea erau usor e recunoscut in zona Hanului lui Manuc, pentru ca aveau intotdeauna in mana bidinele cu coada lunga si ustensile de curatenie. Acolo asteptau sa fie abordate de catre oamenii instariti pentru curatenie si zugravit Si, daca despre celelalte meserii putem spune ca au disparut, serviciile prestate de chivutele din trecut sunt si astazi la mare cautare. Evident, insa, ca aceasta meserie a fost adapta vremurilor, astfel incat nu le mai putem intalni la colt de strada negociind cu trecatorii.
De asemenea, floraresele erau si ele nelipsite de pe strazile urbelor interbelice si se faceau remarcate nu doar prin buchetele si galetile de flori de care erau permanent insotite, dar si prin stratele stridente prin care-si faceau reclama si isi ademeneau musteriii.

Autor: Alexandra Udrea

Leave a Reply