Regina Maria

„Te binecuvantez, iubita Romanie”

Alteta Sa Principesa Maria (Marie Alexandra Victoria), s-a nascut la 29 octombrie 1875, la Eastwell Park, in Marea Britanie. Parintii sai au fost Ernest Albert de Saxa-Coburg si Gotha, duce de Edinburgh, iar mama, Maria Alexandrovna Romanova, mare ducesa a Rusiei, unica fiica a tarului Alexandru al II-lea al Rusiei. De asemenea, era nepoata Reginei Victoria a Marii Britanii.

Maria si-a petrecut copilaria si adolescenta la resedinta familiei din Eastwell Park, comitatul Kent. La varsta de 16 ani, aceasta s-a logodit cu printul Ferdinand de Hohenzollern, mostenitor al tronului Romaniei, casatoria avand loc pe 29 decembrie 1892. Cu prilejul acestui eveniment, Regina Maria a primit o cupa de argint care se pastreaza la Muzeul National de Istorie al Romaniei si pe care este gravata urmatoarea afirmatie: “Bine ai venit mireasa de Dumnezeu, aleasa spre a patriei cinstire. Ianuarie 1892.” La putin timp dupa sosirea reginei in Romania, calitatile sale o transforma intr-o figura publica cunoscuta si iubita de popor. A fost supranumita de societatea vremii “Mama Regina”, “Mama ranitilor”, “Regina soldat” datorita actiunilor sale din perioada Primului Razboi Mondial, cand a ajutat soldatii aflati in spitalele de pe front. Ambasadorul Frantei la Bucuresti, Charles de Saint-Aulaire, a facut o afirmatie antologica pentru acele timpuri: “Exista un singur barbat la palat si acela este regina.”


Regina Maria a analizat in mod constant consolidarea legaturilor dintre Romania si Marea Britanie, demonstrand calitati diplomatice reale pentru mentinerea si apararea intereselor Romaniei. Nu a fost de acord cu intrarea Romaniei in Primul Razboi Mondial de partea Puterilor Centrale, sustinand alianta cu Antanta.

In perioada Conferintei de Pace de la Paris, dar si dupa incoronare, alaturi de regele Ferdinand, ca suverani ai Romaniei Mari, Regina Maria a asistat la o campanie diplomatica pentru recunoasterea internationala a statului roman reintregit, avand intrevederi oficiale sau informale cu presedintele Statelor Unite ale Americii, Woodrow Wilson, presedintele Frantei, Georges Clemenceau, sau cu reprezentantii de marca ai mass-media europeana.

Dupa incoronarea de la Alba Iulia, in 15 octombrie 1922, alaturi de Regele Ferdinand, Regina Maria a efectuat vizite oficiale in Europa de Vest. Calatoria sa in Statele Unite ale Americii in 1926 a fost considerat un moment de apogeu al popularitatii sale.

In urma decesului Regelui Ferdinand, in 1927, importanta Reginei Maria in viata politica a fiului sau, Carol al II-lea, incoronat la 8 iunie 1930 ca rege, s-a diminuat. Acesta a urmarit strategic indepartarea Reginei Maria de problemele politice.

Regina a fost legata sufleteste de doua locuri: Balcic si Bran, care si in prezent poarta amprenta sa: “Balcicul si Branul sunt casele mele de vis, inima mea”. Fiind bolnava inca din 1937, Regina Maria a plecat la 17 februarie 1938 in Italia, la Merano. In acelasi an, se muta in sanatoriul dr. Lahmann din Weisser Hirsch, langa Dresda. Desi medicii o considerau lipsita de putere pentru efortul unei calatorii lungi, s-a hotarat irevocabil sa se intoarca in tara spre a-si gasi odihna de veci. A incetat din viata pe data de 18 iulie 1938, in Castelul Pelisor.

Inmormantarea sa a fost grandioasa. La dorinta reginei, aceasta nu a fost imbracata in negru, ci cu o rochie simpla de culoare alba. Bucurestiul s-a imbracat in culoarea sa preferata – violet – si i-a adus flori rosii.

Confom cerintei testamentare, inima i-a fost asezata intr-o caseta si depusa la capela Stella Maris, langa vila sa din Balcic insa, in 1940, dupa ce Romania a pierdut acest teritoriu, caseta a fost adusa la castelul Bran, iar din 1970 se afla la Muzeul National de Istorie al Romaniei.

In 1985, revista People scria despre Regina Maria: ”Ea a reprezentat, incepand cu Primul Razboi Mondial si pana la moartea sa, cea mai celebra figura regala din lume – Printesa Diana a zilelor sale.”

A scris lucrari memorialistice, valoroase din punct de vedere literar si documentar, scrise in limba romana, engleza si franceza, printre care: „Ilderim. Poveste in umbra si lumina”, „Minola. Povestea unei mici regine triste”, „Samanta intelepciunii”, „Pasari fantastice pe albastrul cerului”, „The Story of My Life”, „My dream houses”, „My country”.

Decorata in Franta cu Legiunea de Onoare si Crucea de Razboi, membru de onoare al Academiei Romane, Regina Maria a fost prima femeie care a devenit membru corespondent al Academiei Franceze de Arte Frumoase.


Regina Maria a fost iubita in tara si in strainatate. In 1935, in urma unor interviuri, scriitoarea si jurnalista Berthe Vulliemin scria, in publicatia franceza „Revue des deux Mondes”, urmatoarele fraze despre Regina Maria: “Ceea ce te izbeste mai intai, cand intampini pentru prima data pe Regina Maria, e frumusetea ei. Infatisarea sa, careia i se potriveste atat de bine termenul de infatisare de regina, statura ei inalta, albeata de lapte a tenului ei, ovalul chipului ei, cu trasaturi de-o puritate clasica, nasul mic, aquilin, buzele bine desenate si zambetul atat de sincer, atat de bland, ochii de-un albastru intens, deasupra carora sunt trase sprancene minunate, fruntea descoperita, parul de un blond de aur, astazi de-abia incaruntit, dar mai ales expresia privirii, in care straluceste inteligenta, bunatatea, incordarea si adesea bucuria, alcatuiesc un tot de-o atractie irezistibila.”

Regina Maria a fost o personalitate fascinanta, cu un stil de viata original, aratand de fiecare data ca isi iubeste tara, fapt ce reiese din cuvintele din testamentul sau, care au ramas emblematice pentru poporul pe care l-a slujit toata viata: „Tarii mele si Poporului meu, cand veti ceti aceste slove, Poporul meu, eu voi fi trecut pragul Tacerii vesnice, care ramane pentru noi o mare taina. Si totusi, din marea dragoste ce ti-am purtat-o, as dori ca vocea mea sa te mai ajunga inca odata, chiar de dincolo de linistea mormantului. Abia implinisem 17 ani, cand am venit la tine; eram tanara si nestiutoare, insa foarte mandra de tara mea de bastina, si am imbratisat o noua nationalitate m-am straduit sa devin o buna Romanca. (…) Nimeni nu e judecat pe drept cat traieste: abia dupa moarte este pomenit sau dat uitarii. Poate de mine va veti aminti deoarece v-am iubit cu toata puterea inimei mele si dragostea mea a fost puternica, plina de avant: mai tarziu a devenit rabdatoare, foarte rabdatoare. (…) Te binecuvantez, iubita Romanie, tara bucuriilor si durerilor mele, frumoasa tara, care ai trait in inima mea si ale carei carari le-am cunoscut toate. Frumoasa tara pe care am vazut-o intregita, a carei soarta mi-a fost ingaduit sa o vad implinita. Fii tu vesnic imbelsugata, fii tu mare si plina de cinste, sa stai vesnic falnica printre natiuni, sa fii cinstita, iubita si priceputa.”

Autor: Andreea Stefania Susala

Leave a Reply