Sarbatoarea Sanzienelor sau Dragaica

Calendarul crestin-ortodox celebreaza, in fiecare an pe 24 iunie, Sarbatoarea Nasterii Sfantului Ioan Botezatorul.
In credinta populara, insa, noaptea dinaintea acestei mari sarbatori are si numeroase conotatii magice; inca din cele mai vechi timpuri, stramosii nostri sarbatoreau, in noaptea de 23 spre 24 iunie, Sanzienele sau Dragaica, acestea fiind numele populare atribuite sarbatorii religioase (in Transilvania, Maramures, Oltenia si Banat, respectiv in Muntenia, Dobrogea si Moldova).
Legendele spun ca sanzienele sunt niste fete foarte frumoase, care traiesc pe campii sau prin codrii si care se prind in hora, dand forte magice plantelor. De aceea, aceasta sarbatoare este considerata ca fiind momentul perfect pentru culegerea plantelor de leac si descantec, iar femeile merg, in noaptea de 23 spre 24 iunie, sa culeaga flori si ierburi diverse, spre a le fi folositoare prin puterile lor tamaduitoare.
Sarbatorite cum se cuvine, aceste zane bune fac culturile sa dea rod bogat, aduc fertilitate femeilor casatorite, vindeca bolnavii si ajuta vietatile naturii. Spre deosebire de Iele sau Rusalii, Sanzienele sunt binevoitoare cu oamenii si aduc, odata cu dansul lor, momente magice de liniste, echilibru, pace interioara, iar cei mai norocosi au ocazia sa le intalneasca si sa admire dansul lor frenetic si ametitor.


Cum sarbatorim Sanzienele in popor
Se spune, de asemenea, ca in aceasta noapte se deschid portile cerului si lumea de dincolo vine in contact cu lumea pamanteana, iar oamenii indeplinesc si ritualuri de pomenire a mortilor, numite Mosii de Sanziene.
Pentru ca sarbatoarea are loc la trei zile de la solstitiul de vara, cea mai lunga zi din an, moment aflat sub semnul Soarelui, adica al focului, oamenii aprind, in semn de cinstire, focuri uriase in varfurile dealurilor. Incinsi la brau cu frunze de pelin, acestia danseaza in jurul focului, dupa care arunca funzele in valtoarea acestuia pentru a se purifica de rele; de asemenea, se spune ca cine va trece prin foc sau va sari peste el in aceasta noapte, se va purifica si intregul an va fi aparat de duhurile rele, de boli şi va fi fericit. Dupa miezul noptii focurile se sting si oamenii merg spre casa, lasand dealurile si campurile prada sufletelor de dincolo.

Traditii si legende asociate momentului
Florile de Sanziene (Gallium verum sau Gallium mollugo, conform denumirii stiintifice) sunt flori de camp marunte si pline de polen, frumos mirositoare, ce infloresc in preajma solstitiului de vara, a coacerii cerealelor si, implicit a acestei sarbatori, motiv pentru care a primit si acest nume.
Se spune ca, daca o tanara arunca un buchet sau o cununa de flori de Sanziene prin usa deschisa sau pe geam, aceasta are sanse sa-si gaseasca ursitul in decursul anului ce vine.

Un alt obicei este acela de a pune buchetul de Sanziene sub perna, pentru a-si visa alesul.
De asemenea, se mai obisnuieste sa se atarne crengute de soc la ferestre si usi, pentru bunastare si sanatate, caci socul este considerat, din cele mai vechi timpuri ca fiind locul in care salajluieste o zana buna ce protejeaza oameni, taranii spunand ca “in fata lui trebuie sa-ti scoti palaria”.
Se considera ca aduce noroc si obiceiul de a culege si de a manca, la miezul noptii de Sfantul Ion Botezatorul, petalele florii de grau, numită albastrica.
Foarte importanta este aceasta zi si pentru a putea stabili vremea in viitorul apropiat de catre tarani: acestia considera ca daca ploua in aceasta zi de sarbatoare sau imediat dupa, nu-i semn bun, caci urmatoarele 40 de zile va ploua necontenit.
In popor, pe langa Sanziene sau Dragaica, Sarbatoarea Sfantului Ioan Botezatorul mai este cunoscuta si drept “Cap de Vara” sau “Amutitul cucului.”

Autor: Alexandra Udrea

Leave a Reply