Sergiu Celibidache

„A preda este cea mai nobila calitate umana.”

La 28 iunie 1912, in orasul Roman, din judetul Neamt, se nastea unul dintre cei mai mari dirijori ai lumii – Sergiu Celibidache. La doar sase luni de la nasterea sa, in 1913, familia Celibidache hotaraste sa se mute la Iasi, un oras al Romaniei dezvoltat din punct de vedere cultural.

Precum o alta personalitate a culturii romanesti, Lucian Blaga, Sergiu Celibidache a stat intr-o tacere deplina, nerostind niciun cuvant in primii ani ai copilariei.

La varsta de 4 ani, acesta incepe sa cante la pian, iar dupa putin timp ia si lectii, fiind un elev exceptional. In jurul varstei de 18 ani, legatura dintre Sergiu si tatal sau s-a rupt din cauza neintelegerilor cu privire la viitoarea sa cariera. Tatal sau, un ofiter de cavalerie si prefect al regiunii, isi dorea pentru fiul sau o cariera politica, dar Sergiu avea o inclinatie innascuta in domeniul musical, fata de care va avea o admiratie si o sensibilitate greu de descris. In cele din urma, paraseste casa parinteasca pentru totdeauna.

Studiaza matematica, filosofia si muzica in Iasi, iar dupa despartirea de familia sa isi continua studiile la Bucuresti, lucrand in calitate de pianist corepetitor la o scoala de dans.

Dupa ce a absolvit stagiul militar in 1935, Sergiu Celibidache se muta la Paris si isi continua studiile acolo. Intr-o zi, asculta la radio un cvartet de coarde de Heinz Tiessen si este atat de surprins incat compune propriul cvartet de coarde pe care-l trimite lui Tiessen.

Heinz Tiessen, profesor la Facultatea de Muzica din Berlin observa potentialul muzical unic a lui Ceibidache si il invita la Berlin. Acesta accepta invitatia lui Tiessen si invata foate repede limba germana, urmand sa se inscrie in Berlin, la Facultatea de Muzica a Universitatii Friedrich-Wilhelm. Printre profesorii sai se numara Tiessen, Hugo Distler, Kurt Thomas si Fritz Stein, Eduard Spranger si Nicolai Hartmann, Arnold Schering si Georg Schunemann, Walter Gmeindl.

O intalnire importanta, care i-a shimbat viata, este cea in care Celibidache se intalneste cu preotul budist, germanul Martin Steinke, care il introduce in budismul-zen si de care il va lega o prietenie aparte.

Dupa sfarsirea studiilor, devine in 1945 dirijor pro tempore al faimoasei Orchestre Filarmonice din Berlin. Celibidache dirijeaza peste 400 de concerte cu orchestra, construindu-si o reputatie artistica greu de egalat.

A suferit foarte mult atunci cand a aflat ca va fi inlocuit Herbert von Karajan, dirijor pe viata, succesorul lui Furtwangler.


In 1918, Celibidache conduce pentru prima data o alta orchestra de varf – London Phillharmonic Orchestra. In acel an are loc si primul turneu de dupa razboi in Anglia al Orchestrei Filarmonice din Berlin. De asemenea, a semnat si primul contract de inregistrari cu renumitul producator Walter Legge. De atunci, dupa ce a ascultat sunetul fad, Celibidache nu a iubit niciodata inregistrarile, preferand caracterul direct al concertelor live. El spunea ca inregistrarile estompeaza implicarea ascultatorului in muzica si nu puteau sa confere o viziune reala.

Incepand cu anul 1948, Sergiu Celibidache este un dirijor cautat in intreaga lume, acesta dirijand orchestre in Austria, Italia, Franta, dar si in America Centrala si de Sud. „Se naste o anumita colaborare atunci cand ceva ce m-a atins continua sa se structureze in mine. Colaborarea dintre sunet si lumea interioara a omului face muzica posibila”.

Mai mult de atat, i s-a oferit postul de dirijor al New York Phillharmonic Orchestra, insa il refuza din motive personale.

In 1953, Celibidache primeste Premiul Berlinez de Arta pentru Muzica(„Berliner Kunstpreis fur Musik”). Un an mai tarziu, pentru meritul sau la refacerea Orchestrei Filarmonice din Berlin dupa razboi, Sergiu Celibidache este onorat cu o decoratie speciala, Crucea de Merit a Republicii Federale Germania.

Pentru acesta incepe o perioada care a durat decenii, in care a muncit cu orchestre din toata lumea, considerand ca era mai bine sa nu se asocieze cu institutii unde s-ar fi confruntat cu rutina, ci sa aleaga orchestre care ii ofereau libertatea de a-si gandi si aplica toate ideile si perpectivele muzicale.

De asemenea, in 1955, acesta primeste Premiul Uniunii Criticilor Germani si continua activitatea concertistica predominant in Italia, unde dirijeaza Orchestra Scala din Milano, Orchestra Academiei Santa Cecilia din Roma si Orchestra Radio a RAI.

Celibidache se intoarce in 1957 in Berlin pentru a dirija concertul in onoarea aniversarii de 70 de ani a profesorului si mentorului sau, Heinz Tiessen, cu Orchestra Radio din Berlin. Acest concert include lucrari scrise de Tiessen si a 7-a Simfonie de Beethoven.

Sergiu Celibidache ramane un calator intre multe orchestre diferite, incepand in 1960 o colaborare cu Capela Regala Copenhaga. Cu aceasta orchestra, in 1961, realizeaza un mare turneu in Germania.

In anul 1965, Sergiu Celibidache se casatoreste cu Ioana Procopie Dumitrescu, o pictorita, pe care o stia inca din copilaria lui petrecuta in Romania, iar pe 19 iunie se naste unicul fiu, Serge Ioan.

In anul 1966 are loc si prima colaborare cu Anturo Benedetti Michelangeli, care interpreteaza Concertul pentru Pian de Mozart in re minor, la Bologna, cu orchestra teatrului de acolo.

In 1978, revine pentru putin timp in Romania, unde dirijeaza Orchestra Filarmonica George Enescu din Bucuresti.

Tot in 1978 este numit profesor onorific la Universitatea Johannes-Gutenberg din Mainz, unde incepe o lunga activitate pedagogica. Acesta considera ca „a preda este cea mai nobila calitate umana”.

In anul 1982 are loc primul turneu in Germania cu Filarmonica din Munchen, urmand alte turnee prin Franta, Italia si Spania si concerte la Saptamanile Festive din Berlin.

Debutul lui Celibidache in SUA are loc in anul 1984, cu un curs de orchestra si un concert cu Orchestra de Studenti a Institutului Curtis, din Philadelphia, la Carnegie Hall, in New York.

La implinirea varstei de 75 de ani primeste Moneda Aurita de Onoare a orasului Munchen, apoi Nettuno d’oro in Bologna si Acul Aurit de Onoare al orasului Milano.

Sergiu Celibidache a fost un mare interpret al muzicii post-romantice, fiind renumit ca un dirijor inegalabil al simfoniilor lui Anton Bruckner, dar si al impresionistilor francezi, de la Claude Debussy la Maurice Ravel.

Stilul sau dirijoral l-a facut sa creeze un echilibru si o traire interioara pe care a transmis-o profund intregii lumi.

Printre alte compozitii, Sergiu Celibidache este autorul catorva simfonii, a suitelor „Gradina de buzunar” si „Haz de Necaz”.

In 1922 revine in tara, unde este numit membru de onoare al Academiei Romane, iar in 1944 este denumit cetatean de onoare si Doctor Honoris Causa al Academiei de Arta din Iasi.

Pintre alte titluri importante, primeste Marele Ordin German de Arta „Maximilian”, iar in 1955 este numit Comandor al Artelor si Literelor de catre Guvernul Francez.

Sergiu Celibidache a decedat la 14 august 1966, la resedinta sa din comuna La Neuville-Sur-Esonne, departamentul Loiret, in apropiere de Paris.

Celibidache este o personalitate valoroasa, care a marcat intreaga lume. Un dirijor unic, cu peste 100 de concerte pe an, a ramas o amintire vie in zestrea culturala a Romaniei.

Autor: Andreea Stefania Susala

Leave a Reply