Traditii de Sfantul Dumitru

In fiecare an, pe 26 octombrie, credinciosii crestin-ortodocsi il celebreaza pe Sfantului Dumitru Izvoratorul de Mir, o sarbatoare considerata a fi, dupa cea a Sfintei Parascheva, ultima si cea mai insemnata sarbatoare a toamnei, moment care reprezinta inceputul iernii.

In traditia populara, Sfantul Dumitru este considerat cel ce desfrunzeste padurile si usuca ultimele plante, spre deosebire de Sfantul Gheorghe care infrunzeste si insufleteste intreaga natura, punand zavor iernii.

Numele recunoscut in popor al Sfantului Dumitru este Sanmedru.

Conform traditiilor populare, exista numeroase obiceiuri pe care oamenii le respecta din stramosi. Dintre acestea, cele mai sectaculoase sunt considerate focurile vii, obiceiuri ce se savarsesc in ajun de Sanmedru.

In ajunul sarbatorii, adica in noaptea de 25 octombrie se tine „Focul lui Sanmedru”, datina cere ca oamenii sa aprinda focuri in propriile curti sau pe dealuri, focuri peste care copiii trebuie sa sara pentru a fi „rumeni de sanatate”, iar tinerii pentru a se casatori.

Gospodinele obisnuiesc sa imparta covrigi, nuci, mere, paine, struguri si prune uscate tuturor celor ce sar peste foc.


Limbile focului au rolul de a purifica si de a alunga jivinele, avand totodata puteri roditoare, pentru ca dupa stingerea sa oamenii arunca cenusa si carbunii in gradina spre a asigura bogatia roadelor in anul ce urmeaza.

In ziua de 26, se pomenesc si mortii si se ofera pomana alcatuita din coliva de Sanmedru si colaci in forma de cruce.

Sfantul Dumitru este considerat patronul pastorilor.

Inca din cele mai vechi timpuri, in ziua de 26 octombrie, ciobanii obisnuiesc sa afle cum va fi iarna, conform unei traditii de demult: isi asaza cojocul in mijlocul staulului de oi, asteptand sa vada ce oaie se va aseza prima. Daca se va culca o oaie neagra, traditia spune ca iarna va fi buna, iar daca se va culca o oaie alba, se spune ca iarna va fi aspra.

Autor: Alexandra Udrea

Leave a Reply