Traditiile lunii decembrie

„Undrea”, asa cum este cunoscuta in popor, decembrie este a douasprezecea luna a calendarului si cea care incheie anul si aduce iarna.

Decembrie se instaleaza in sufletele noastre, ale tuturor, cu mare bucurie, cu speranta si credinta, fiind considerata luna cadourilor si a veseliei pricinuita de Nasterea Mantuitorului, sarbatoare pe care crestinii o cinstesc pe 25 decembrie.

Luna debuteaza cu o sarbatoare extrem de importanta pentru noi, romanii: 1 Decembrie, Ziua Nationala; o zi care, an de an, se celebreaza cu parade militare si evenimente festive pregatite special pentru acest moment.

Luna continua cu o serie de sarbatori religioase care pregatesc crestinii pentru marea sarbatoare a Nasterii Lui Iisus Hristos.

Acestor sarbatori, stramosii nostri le-au atribuit, pe langa importanta religioasa, si o serie de superstitii si obiceiuri.


Sfantul Nicolae

Pe 6 decembrie este sarbatorit Sfantul Nicolae, considerat protectorul copiilor si al femeilor, pazitorul de cele rele si infaptuitorul de minuni. Conform traditiilor populare, se spune ca iarna incepe cand acesta isi scutura barba si afara ninge; daca in ziua de Sfantul Nicolae nu ninge, se considera ca urmeaza o iarna grea si lunga.
De asemenea, copiii au motive de nerabdare si bucurie in noaptea ajunului acestei sarbatori pentru ca Mos Nicolae, fratele lui Mos Craciun, vine pe la fiecare si umple ghetutele cu bunatati, daca acestia au fost cuminti sau cu nuieluse, daca acestia au facut nazbatii.

Sfantul Mucenic Ignatie Teoforul sau, in popor, ziua de Ignat

Pe 20 decembrie, se cinsteste aceasta sarbatoare. Legenda spune ca Ignat a fost un om simplu care, voind sa taie porcul, a scapat securea in capul parintelui sau, omorandu-l pe loc; apoi caindu-se toata viata, a primit, in cele din urma, mila si iertare de la Dumnezeu şi de la Sfantul Petru, ce aveau, la vremea aceea, obiceiul sa umble pe pamant.

De atunci, datina a ramas ca, in aceasta zi, gospodarii sa taie porcul si sa nu lucreze nimic altceva. Dupa taierea si transarea acestuia, urmeaza „po¬mana porcului”, care incalca regula postului Craciunului insa despre care se spune ca ar fi trecuta cu vederea de catre Dumnezeu.

Ajunul Craciunului si Sarbatoarea Craciunului

Inca de pe 23 si 24 decembrie, copiii merg la colindat si vestesc, prin cantecele lor, Nasterea Domnului din 25 decembrie. Gospodinele ii primesc cu nuci, covrigi si mere. De asemenea, in aceste zile premergatoare Craciunului, femeile fierb grau si pregatesc bucatele de impartit.

Ziua Ajunului, pe 24 decembrie, se spune ca este patronata de Mos Ajun, stapanul timpului. Superstitia spune ca la miezul noptii dinspre Craciun, apa se preface in vin, iar dobitoacele vorbesc.

Tot in Ajun, se impodobeste bradul si se canta colinde, iar copiii sunt cuminti si se culca devreme, pentru a nu-l supara pe Mos Craciun, ce va veni in aceasta noapte, sa lase daruri sub pomul impodobit.


Ziua Craciunului

In data de 25 decembrie, prima zi a Craciunului incepe cu mersul la biserica si preaslavirea Pruncului Iisus, apoi gospodinele impart bucate alese si cozonaci.

Masa de Craciun se serveste intotdeauna la nasi, iar flacaii satului merg cu Steaua si alte colinde traditionale.

De asemenea, traditia spune ca focul din vatra nu trebuie sa se stinga toata ziua, iar dupa aceea, cenunsa trebuie aruncata in gradina, pentru belsug. Vremea buna din ziua Craciunului anunta vreme rece de Pasti.

Pe 26 si 27 decembrie, urmatoarele doua zile de Craciun, nasii intorc vizita finilor si le duc daruri.

Pe 27 decembrie este praznuit si Sfantul Stefan, zi in care se spune ca prezenta ninsorii aduce un an nou roditor.


Ajunul Anului Nou

Pe 31 decembrie are loc „ingropatul anului vechi”, zi in care cerurile se deschid, animalele vorbesc, iar ursitoarele isi rostesc urarile. Se spune ca, daca ziua e senina, anul va fi secetos, iar daca luna e plina, anul va fi manos.

Oamenii lasa portile descuiate, luna si focurile aprinse si se veselesc cu masa mare, cantece, voie buna, vin si masa cu carne de porc si peste (care merge inainte si este vioi), dar nu si pasare (care scurma inapoi).

Autor: Alexandra Udrea

Leave a Reply