1 Decembrie
1 Decembrie 1918 este Ziua Națională a României, care marchează un eveniment istoric important: unirea Transilvaniei cu România.
La 10 mai 1866, Carol I a ajuns în București și a fost proclamat principe. Astfel, ziua de 10 mai a intrat în istoria națională, independența fiind afirmată, în mod simbolic, în 1877, fapt prin care, până în 1947, sărbătoarea națională a fost pe data de 10 mai deoarece se aniversă „Ziua Regatului”.
Rădăcinile zilei naționale se întâlnesc în urmă cu 98 de ani, la sfârșitul primului război mondial. La început, anul 1918 părea să fie neprielnic României. La București există un guvern progerman, iar Capitala țării fusese mutată temporar la Iași, unde erau oamenii de vază. Din păcate, țara își pierduse și tezaurul, acesta fiind confiscat de regimul revoluționar care preluase puterea în Rusia. Vestea bună a venit din est: la Chișinău, deputanții basarabeni din Sfatul Țării au cerut ajutorul armatei române pentru a tempera dezordinea în Basarabia după ce bolsevicii preluaseră puterea.
De asemenea, basarabenii își declaraseră independența față de Rusia, însă nu au putut stăpâni teritoriul. În cele din urmă, Sfatul Țării a votat unirea cu România la 28 martie 1918. Au cerut autonomie deplină, dar și doi miniștri în guvernul de la București.
Cei dintâi au fost bucovinenii. La 27 octombrie 1918, s-a intrunit la Cernăuți Adunarea Națională a Românilor solicitând unirea româniilor din Transilvania și Ungaria.
La trei zile distanță, la 1 decembrie, ultima provincie românească s-a alipit țării, prin rezoluția Marii Adunări Naționale de la Alba Iulia. Maghiarii au încercat să evite desprinderea Transilvaniei, oferind statut de autonomie teritoriului. Intervenția lui Iuliu Maniu, care a refuzat ferm, susținea principiul „separării depline” de Ungaria. A fost ales orașul Alba Iulia, în memoria lui Mihai Viteazul și a martiriului lui Horia, Cloșca și Crișan. Maghiarii au sabotat fără succes desfășurarea adunării. În urma lucrărilor, conduse de Gheorghe Pop de Băsești, s-a elaborat rezoluția unirii necondiționate cu România.
„… Marea Unire din 1918 a fost și va rămâne pagina cea mai sublimă a istoriei românești. Mareția sa stă în faptul că desăvârșirea unitații naționale nu este opera nici a unui om politic, nici a unui guvern, nici a unui partid; este fapta istorică a întregii națiuni române, realizată într-un elan râvnit cu putere, din străfundurile conștiinței unității neamului, un elan controlat de fruntașii politici, pentru a-i călăuzi cu inteligența politică remarcabilă spre țelul dorit […]. Nu o victorie militară a stat la temelia României Mari, ci actul de voință al națiunii române de a-i da armătura teritorial-instituțională, care este statul național. […]” (Astfel marca academicianul Florin Constantiniu semnificația istorică a zilei de 1 decembrie 1918.)
Victoria militară, alături de actul de voință al națiunii române, au reprezentat temelia României Mari, fapt prin care s-a consolidat o protecție deplină pentru întregul popor.
Ziua Națională a României este un simbol al tuturor românilor, devenind un moment unic în afirmarea identității naționale.
Autor: Andreea Ștefania Șușală
