Interviu cu Diana Silohi
Bacania Dulce
Diana a absolvit Facultatea de Chimie Alimentara de la Sibiu, deci este inginer in chimia alimentara, fara sa profeseze niciodata aceasta meserie, insa a inteles procesele chimice din spatele ingredientelor alimentare, fapt pe care avea sa-l foloseasca mai tarziu. A lucrat timp de 8 ani la o corporatie de telefonie mobila, a profesat in Sibiu, apoi a revenit la Brasov, orasul in care s-a nascut. Ulterior, a vandut haine pentru copii, ea insasi avand doi copii. A comandat la un moment dat un tort pentru familia ei si atunci a inteles ce are de facut. La botezul celui de-al doilea copil s-a ocupat de pregatirea tuturor deserturilor, care au fost foarte apreciate. Astfel s-a nascut ideea unei bacanii dulci, o bacanie doar cu deserturi.
Dianei ii stralucesc ochii cand vorbeste despre turta dulce, cozonaci sau mucenici, amintindu-si cu drag si nostalgie de copilarie.
Veronica Stefan, Promenada Culturala: Cum a inceput Bacania Dulce?
Diana Silohi: Bacania s-a nascut atunci cand inca aveam un loc de munca cu jumatate de norma la o corporatie, iar noaptea pregateam torturi. Am inceput sa caut un spatiu pentru bacanie, un laborator, l-am gasit, am obtinut autorizatiile si am dat drumul la treaba. Pe 5 decembrie 2015 am deschis portile bacaniei.
S-a creat o legatura cu clientii mei, unora le stiu copiii de cand le-am pregatit tortul pentru botez, iar acum au deja 3-4 ani si ma emotioneaza fiecare moment aniversar al lor. Pentru mine, un tort este o bucatica din mine, de fapt imi pun tot sufletul acolo.
Stiu ca tot ceea ce am pregatit a fost personalizat si de accea cand ma suna acum un client vechi, un client de la inceputul bacaniei, nu il refuz niciodata, imi fac timp pentru el. Clientii de la inceput mi-au oferit increderea ca pot sa continui si sa cresc povestea bacaniei.
V.S.: Ce produse pregatesti in bacanie?
Diana Silohi: Fac torturi personalizate si torturi clasice, imi place sa spun ca torturile mele sunt facute ca la mama acasa. Le fac din materii prime cat mai naturale, in functie de ceea ce gasesc. Vara imi cumpar singura fructele, iarna le iau pe cele congelate, dar niciodata nu cumpar o crema de fructe. De asemenea, pregatesc jeleurile singura, le pun la fiert, cumpar nuca si asa mai departe. Fac si torturi pentru evenimente, mai ales botezuri, deocamdata sunt singura si nu pot sa lucrez pentru evenimente mai mari.
La torturi am si variante fresh, si variante mai dulci, mie, de exemplu, imi place tortul Michelle, care are visine, o crema de mascarpone si o crema de ciocolata cu lapte, fiind un tort apreciat si la evenimente.
Pregatesc si candy bar-uri personalizate pentru botezuri, nunti si zona corporate.
Am si o parte de suflet reprezentata de produse traditionale – turta miresei, turta care se rupe la motul fetitei, mucenici, poale-n brau, papanasi, cozonaci, pasca, covrigei cu chimen, cornulete cu nuca, islere, turta dulce. Turta dulce se poate personaliza, am avut comenzi de la firme sau pentru nunti, ca marturii. Mi-a venit si ideea de a face o „smecherie” cu turta dulce: am vandut aluat de turta dulce gata preparat, portionat pentru o tava, si am avut cliente care au cumparat pentru a pregati turta dulce impreuna cu copiii, pentru a face aceasta activitate cu cei mici, pentru mirosul specific de Craciun.
Pentru mine, sarbatorile inseamna mirosul prajiturilor facute de mama in casa.
De la mama am mostenit pasiunea pentru prajituri, toata viata a facut prajituri si am vazut-o cautand mereu o reteta noua, dupa ce o facea o data o reinventa. Mi-a placut ideea ca cei mici sa faca biscuiti pentru Mos Craciun, pregateau cu mamele lor turta dulce si o puneau in seara de Ajun la geam, impreuna cu un pahar cu lapte, iar cand primesc fotografii de la ei bucuria mea este nemasurata!
Fac si prajiturile copilariei – choux a la crème, savarina, o amandina reinterpretata, prajitura Claudia (o prajitura cu foi cu miere, crema cu gris si un strat de gem). Mai am niste retete culese din sate, abia astept sa le pun in valoare!
V.S.: De ce termenul de Bacania Dulce?
Diana Silohi: Imi place termenul de bacanie, deoarece inseamna produse traditionale. Am unit acest termen cu dulce, pentru ca fac deserturi, asa s-a nascut alaturarea acestor doi termeni.
V.S.: Sa vorbim putin despre retete. Aveai in casa un caiet de retete, de la mama sau bunica?
Diana Silohi: Bunica face cele mai simple si delicioase dulciuri pe care le poate face un om, n-am reusit sa ajung niciodata la gustul acela. Imi amintesc cand ma trezeam dimineata – bunica sta pe un deal, undeva langa Onesti, un sat izolat, cu 50-60 de case, unde portile si usile sunt mereu deschise, e o alta lume – si in vacantele de vara, gaseam placintele pe masa alaturi de laptele de vaca proaspat muls si fiert pe plita, bunica fiind de mult timp plecata la treburile campului. Bunica materna nu a avut un caiet de retete, dar ea a fost crescuta de o sasoaica, fiind ucenica in casa ei. Bunica a ramas fara mama la 9 ani si a fost trimisa in casa acestei sasoaice sa invete treburile unei gospodarii. Acolo a invatat sa faca mancare. Imi amintesc ca fierbea arpacas cu lapte, ce gust avea! Pentru ca zona era izolata, asa cum spuneam, imi pregatea dulciuri cu ce avea in casa, dar gustul acelor dulciuri nu l-am mai regasit nicaieri.
In legatura cu mama, imi amintesc de o reteta foarte amuzanta. Mama avea 3 carti de bucate, doua micute, de buzunar, erau foarte vechi, una nu mai avea nici coperta, insa de fiecare data cand eram cu ea la bucatarie ii spuneam sa-mi dea cartea cu pisicile.
La mijlocul unei dintre carti era o reteta cu limbi de pisica, eu luam cartea si ii spuneam mamei: se iau trei pisici (pentru ca erau trei pisici desenate), li se taie limba si se pune la cuptor. Si acum ne amintim cat eram de pasionata de reteta cu limbile de pisica!
E clar ca o parte dintre retete le-am mostenit de la mama, nu neaparat cantitatile, ci ideea, de exemplu: stiam cum trebuie sa arate un aluat de cozonac sau aluatul de paine fiindca eu le framantam de mica, sub indrumarea mamei.
Ca o curiozitate, nu imi plac gogosile si clatitele, nici sa le pregatesc, nici sa le mananc!
La retetele pe care le pregatesc acum am ajuns dupa ce le-am testat, analizat si reorganizat pana in momentul in care am obtinut produsul dorit. In prezent folosesc cantarul, nu mai pun cantitatile din ochi.
Vreau sa cred ca ingredientul secret din retetele mele e dragostea si cred ca oamenii simt acest lucru.
V.S.: Care este desertul tau preferat?
Diana Silohi: Un desert pe baza de caramel sarat intre doua foi de napolitana, l-as manca oricand si oriunde!
V.S.: Cu ce desert ai asocia copilaria?
Diana Silohi: Cu cozonacul pe care mama il scotea din cuptor in ajunul Craciunului, atunci cand veneau colindatorii la usa. Si eu, la fel ca mama, am nebunia de a da clientilor produsele calde, asa ca imi amintesc de cozonacul cald. Intotdeauna cozonacii mamei ieseau din tava pentru ca tata si cu mine ii ceream sa puna multa umplutura, ea fiind dezamagita pentru ca i-au crapat iar cozonacii, dar pe noi nu ne interesa, erau cei mai frumosi si cei mai buni! Imi amintesc ca mama era la bucatarie, cu cozonacii, iar tata si cu mine impodobeam bradul si o strigam sa vina alaturi de noi. Am pastrat si azi aceasta traditie, impodobim bradul cu copiii, dar si cu parintii mei.
V.S.: Cum arata Romania ta?
Diana Silohi: Romania mea arata frumos, mai ales cea din viitor, e o Romanie din care sa nu-ti vina sa pleci. Am speranta ca vom putea schimba ceva, ca dincolo de castig, de partea materiala, exista valorile morale pe care le-am cam uitat sau nu le-am mai dat importanta.
Viitorul inseamna sa intelegem ca dincolo de castigul financiar este un castig moral, care iti umple sufletul de bucurie. E important sa fii om, sa ajungem sa fim oameni unii cu altii.
Vreau sa cred ca Romania mea e plina de oameni in care sa pot sa am incredere.
http://www.bacaniadulce.ro/
https://www.facebook.com/Bacaniadulce/
Interviu realizat de Veronica Stefan
