Semnificația numelui Maria
„Prenume feminin, probabil cel mai cunoscut și folosit prenume feminin, are o arie de răspândire care acopră Europa, cele două Americi, Asia.
Numele este cunoscut din „Noul Testament”, în paginile căruia apar mai multe personaje care l-au purtat, celebră fiind însă Fecioara Maria.
În lucrarea amintită, scrisă în limba greacă, apar două forme: Mariam și Maria. Forma Mariam, trecută din greacă în latină, a fost considerată o formă de acuzativ, pe baza căreia s-a „refăcut” nominativul Maria, continuat în majoritatea limbilor europene din Apus.
Semnificația numelui a fost multă discutată. Pornind de la ebraică, s-a sugerat că numele ar avea sensul de „picătură de mare”. Alți specialiști consideră numele preluat de evrei din fondul onomastic egiptean.
Prin intermediu grec și latin, numele se răspândește la toate popoarele creștinate, devenind cel mai cunoscut prenume feminin de sursă biblică.
La noi, deși se presupune că a fost folosit înaintea contactului cu slavii, datorită înrâuririi acestora asupra culturii noastre, numele este considerat o formă de influență slavă, fie pe cale cultă, fie pe cale populară.
Numele are multe variante, derivate și forme scurte, împrumuturi vechi sau noi, alături de creații proprii. Printre acestea apar Mari (franțuzism), Marica, Maricica, Marieta (din franceză), Marița, Marușca, Marioara, Meri, Mia, Mioara etc.
În alte limbi: Mary (engl.), Marie (fr.), Maria (germ.), Mária (it., magh.), María (sp.).
Numele a fost purtat de o bogată galerie de personalități, printre care: Maria I Stuart, regina Scoției, Marie Tudor, regina Angliei, Marie Antoinette, regina Franței, Regina Maria a României, savanta Marie Joliot Curie. Interesant de observat a fost faptul că acest nume, în combinație cu un prenume masculin, a fost atribuit și unor bărbați, de exemplu Rainer Marie Rilke, François-Marie Arouet (Voltaire), Marie Henri Beyle (Stendhal), scriitori celebri sau Karl Maria von Weber, compozitor.”
Extras din cartea „Un nume pentru fiecare. Dicționar onomastic, de Marieta Vincler și Diana Antonescu, Editura și Fundația Speranța, 1997
