Smaranda Brăescu – Prima femeie parașutist din România
Smaranda Brăescu a fost prima femeie parașutist din România si printre primele din lume. În 1931 a efectuat un salt de la 6.000 m, cu care a doborât recordul feminin mondial, iar în 1932, cu saltul de la 7.233 m, a depășit recordul mondial deținut de un american.
Smaranda Brăescu s-a născut la data de 21 mai 1897 în satul Hânțești din Buciumeni, județul Galați. În anul 1911 s-a înscris la Școala profesională de fete din Bârlad, pe care a absolvit-o în 1916. Provenind dintr-o familie cu niște condiții limitate de trai, aceasta a fost trimisă la București, unde a locuit la internatul azilului „Elena Doamna”, studiind la Școala Normală „Principesa Elisabeta”. Între anii 1924-1928 a absolvit cursurile Academiei de Belle Arte din București, secția de Artă Decorativă și Ceramică, întorcandu-se în timpul războiului în comuna natală ca învățătoare.
La 5 iulie 1928, la inițiativa inventatorului german al parașutei, Otto Heinecke, a plecat la Berlin pentru a urma cursuri de parașutism. Acolo a executat primul salt cu parașuta, de la înălțimea de 600 de metri, afirmând că s-a simțit „ca un copil căruia i-a reușit o ștrengărie”. România a devenit atunci cel de-al patrulea stat european, după Franța, Cehoslovacia și Elveția, cu o femeie parașutist brevetată.
Smaranda Brăescu, o fire foarte ambițioasă, s-a luptat pentru aprobarea Comandamentului Aviației Militare în anul 1931, cu scopul de a încerca să întreacă recordurile din Statele Unite ale Americii și din Europa.
După lungi pregătiri, Smaranda a reușit să depășească recordul deținut de un american. Așadar, pe 19 mai 1932, în Sacremento, California, „regina aerului“ a sărit de la o altitudine de 7400 de metri. A fost un salt destul de periculos, una dintre parașute deschizându-se târziu, dar aterizarea a fost, cu toate acestea, un mare succes, presa din toata lumea fiind uimită de românca Smarada Brăescu.
Odată cu venirea sa în America, și-a dorit să se înscrie la cursuri de pilotaj. Urmând un zbor la Roosevelt Aviation Field, Smaranda a primit brevetul mult așteptat și se pare că ar fi fost primul european care a obținut brevetul de pilot în SUA.
„De o lună de zile vreau să evadez și bunul Dumnezeu nu mă mai ajută (…). Oare voi mai ajunge să văd un cer albastru, un soare frumos și lucitor?! Mi-e dor de familia mea, de surori, frați și copiii lor, mi-e dor de țara mea și de mormintele părinților mei!”, scria Smaranda în jurnal său.
Când a ajuns acasă, aceasta a fost decorată de Regele Carol al II-lea cu a doua baretă la „Crucea de Aur a ordinului Virtutea Aeronautică”, Regele fiind președintele de onoare al Aeroclubului Regal.
Tocmai în 1935, unul dintre visele sale au fost îndeplinite: a reușit să achiziționeze un avion ușor și ieftin, pe care l-a numit Aurel Vlaicu. Își dorea enorm de mult să înconjoare lumea.
Smaranda Brăescu purta mereu pe cerul Europei tricolorul românesc, aparatul de zbor avand fuzelajul albastru, iar aripile erau vopsite în culorile steagului nostru: albastru, galben și roșu. Așa își arăta iubirea față de țară; iar atunci când era invitată la recepții fastuoase, se îmbrăca în deosebitele costume populare românești.
„Smaranda avea un cult pentru costumele populare. Avea o colecție impresionantă, din toate colțurile României. Pe multe dintre ele le primea cadou, atunci când mergea prin țară”, povestea Ana Maria Sireteanu, strănepoata Smarandei.
„Nu avea bani de rochii de bal la Paris, și atunci, costumele populare, atât de dragi, erau soluția perfectă: erau elegante și impunatoare, făceau reclama bună culturii române și nici nu costau bani”.
În anii războiului, a fost însoțitoare de zbor în „Escadrila Albă”, salvând sute de răniți și luptând pentru eliberarea Ardealului, fiind răsplatită cu „Ordinul Crucea Regina Maria”.
După finalizarea războiului a fost revoltată de cele petrecute în țară și a decis să protesteze împotriva falsificarii alegerilor din noiembrie 1946, semnând, alături de alte personalități, un memoriu care a fost trimis Comisei Aliate de Control. Din păcate, documentul a ajuns la delegația sovietice, iar Smarada Brăescu a fost condamnată la 2 ani de închisoare. S-a gândit la o alternativă de a scăpa, ascunzându-se și schimbându-și numele, purtând straie de măicuță greco-catolică.
Mai târziu, s-a îmbolnăvit de cancer și a fost operată sub numele de Maria Matei. La finalul anului 1947, aceasta a fost îngrijită la ferma Congregației Maicii Domnului din Cluj, purtând numele de Maria Popescu.
„Regina înălțimilor“ a murit în Clinica Universitară a doctorului Iuliu Hațieganu pe 2 februarie 1948, fiind înmormântată la Cimitirul Central din Cluj.
Autor: Andreea Ștefania Șușală
