Antologia poeților dispăruți prematur
Volumul „Antologia poeților dispăruți prematur“, de Nicolae Eftenie (Libris Editorial, 2019), aduce în atenția cititorilor 41 de poeți care au decedat înainte de împlinirea vârstei de 40 de ani.
„Nu poți stabili, sau e foarte dificil să stabilești că un poet putea fi mai mare decât altul, în limitele valorii individuale, al «înzestrării» poetice native, și pentru faptul că fiecare a scris în cadrul și în limitele epocii sale. Nu poți stabili că un poet precum Vasile Cârlova ar fi fost mai mare decât Nicolae Labiș când între ei este o distanță de peste 150 de ani.
E un punct de vedere.
Fiecare poet a fost în sine o personalitate puternică, afirmată prea puțin în literatură, dar în continuă expansiune, în ciuda limitelor impuse de timpul care nu mai avea răbdare, dacă nu ar fi intervenit inevitabilul.
Biografiile scriitorilor sunt departe de a fi sincrone cu operele, cu scrierile cele mai valoroase, definitorii pentru destinul postum. Opera a luat-o cu mult înaintea accidentelor biografice. Scurta viață, sub 40 de ani, le-a asigurat posteritatea? Firește.
Subliniem caracterul didactic al antologiei, informativ, invitație la o lectură recuperatoare, de readucere în actualitate a unor poeți, pe nedrept, uitați astăzi.“ (Extrase din Cuvântul înainte al autorului).
Un fragment din carte – Nicolae Labiș
„1935, 2 decembrie. S-a născut Nicolae Labiș, la Mălini, Poiana-Mărului, județul Suceava.
Părinții, Ana Profira și Eugen Labiș, erau învățători. Cum se obișnuia pe timpuri, părinții aveau locuință în clădirea școlii. Aici și-a petrecut Nicolae copilăria. „A învățat să scrie de la elevii mamei sale, cu care se juca, mult înainte de vârsta lui școlară.“ (Constandina Brezu)
Va avea o soră, Margareta.
Urmează studiile la Fălticeni, la liceul „N. Gane“. În august 1950, într-o scrisoare trimisă unui prieten, mărturisea a-și fi strâns toate poemele „mai bune“ într-un caiet intitulat „Cântecul unui adolescent“.
În 1951, mai, participă la concursul pe țară de limba și literatură română și obține premiul I. Se oprește la redacția revistei „Viața românească“; Mihai Gafița, redactor al revistei, a văzut atunci un „copil de munte, îmbrăcat cu un cojocel din piele de oaie, alb cu benzi roșcate, mai late în față, la încuietoare și în dreptul cingătorii, și mai înguste la umeri. […] Purta și căciulă, avea și tașcă. Nu traistă, ci tașcă, adică un fel de tolbă sau geantă cu baieră, fără să imite mediocru lucrul de târg.“
Îi apăruse poezia „Fii dârz și luptă, Nicolae!“, în revista „Iașul Nou“, în decembrie 1950, iar „Viața românească“, în iunie 1951, îi publică poezia „Gazeta de stradă“.
În ianuarie 1952, la intervenția filialei Uniunii Scriitorilor, a fost mutat la Școala Medie „Mihail Sadoveanu“ din Iași, iar în septembrie este trimis la Școala de Literatură „Mihai Eminescu“ din București, coleg fiind cu Florin Mugur, Radu Cosașu, Gheorghe Tomozei ș.a.
Revistele epocii îi publică poeziile, iar tânărul Labăș devine tot mai conștient de talentul său. La absolvirea Școlii de Literatură, Nicolae Labiș a fost repartizat să lucreze în redacția revistei „Contemporanul“. Susține la secția fără frecvență a liceului „N. Gane“ din Fălticeni, examene pentru clasa a XI-a. Promovează examenul de maturitate și în septembrie 1954 se înscrie la Facultatea de Filologie a Universității din București, dar va abandona după un semestru. Lucrează în redacția revistei „Gazeta literară“, în paginile căreia publică câteva din cele mai bune poeme ale sale: „Primele iubiri“, „Mihail Sadoveanu“ ș.a.
1956, mai. Publică întâia sa carte „Puiul de cerb“, poem pentru copii, iar în octombrie îi apare volumul „Primele iubiri“, întâmpinat cu elogii de critica literară. Postum îi apare „Lupta cu inerția“ (1958).
Apoi evenimentele se precipită. În decembrie, 10, în jurul orei 2:30 noaptea, Nicolae Labiș a fost grav accidentat de un tramvai; la spital se constată secționarea coloanei vertebrale.
În decembrie, 22, după o epuizantă agonie, vegheat cu dragoste și durere de părinți și de sora sa, Margareta, la orele două noaptea, inima poetului Nicolae Labiș a încetat să mai bată.
Avea doar 21 de ani.“
Cartea ne-a fost oferita de LIBRIS.RO si se poate achizitiona de AICI.
Autor: Veronica Ștefan
