Descântec de dragoste

Duminică dimineață mă sculai,
Pe-o potecă la răsărit apucai
Cu dreapta pieptanând și din gură văicărind.
Maica Precestă mă auzi și înainte îmi ieși:
– Dă ce plângi tu, Ionico, fată?
Dă ce ești frământată?
– Plâng și mă văicăresc, Maică Precestă
Că toată lumea din sat mi se pare
mă urăște de la mic până la mare.
– Maică Precestă, du-mă la fântâna lui Adam,
la izvorul lui Iordan.
Pă jgheab mă ține, și aruncă trei ciuturi de apă pe mine
să mă lase curată ca roua în camp, ca busuiocul în răsad.
Pune-mi picere coniță
ochi de siminoc, sprâncene de micșunele,
la toata lumea să-i fiu dragă,
dar mai ales lui Ion să-i fiu ca auru în căsnicie,
ca un fir roșu de mătase-n prăvălie,
ca o garoafă înflorită, sus pă gard suită, dă toată lumea privită
dar mai ales lui Ion, când oi trece pân sat,
să fiu dreaptă ca un brad,
când oi trece pe uliță, să fiu ca o copiliță,
iar celelalte fete
Dragobete
să fie ca niște ciori pă arătură
să fie ca niște nătângi pă bătătură,
numai eu să fiu frumoasă
harnică și dragă în casă.

Cules de cercetătorii Doina și Rusalin Isfanoni de la prof. Ion Toma, comuna Năsturelu, județul Teleorman.

Sursa: Muzeul National al Satului „Dimitrie Gusti”‎