[:ro]Vernisaj: Smaranda, privirea unei femei din secolul XVIII[:]
[:ro]Muzeul Municipiului Bucuresti ne invita la vernisajul expozitiei „Smaranda, privirea unei femei de la final de secol XVIII”, ce va avea loc la Palatul Sutu, miercuri 31 octombrie, ora 17.00.
Intrarea este libera la vernisaj, in limita locurilor disponibile.
Despre expozitia „Smaranda, privirea unei femei de la final de secol XVIII”
„S-a nascut in lumea carturarilor Vacaresti. In anii copilariei, vizita adesea cu mama sa biserica manastirii Vacaresti si privea fara oprire catre inaltimile frumos pictate, care spuneau povesti. Intrarea in Ierusalim i-a atras atentia, precum si vechiul oras antic inchipuit de zugravi. Si inchipuirea ei aduna imagini si culori din lumi exotice si indepartate.
In acelasi timp, intr-o lume nu foarte diferita de a Smarandei, isi incepea povestea un alt personaj si un alt destin: Jane Austen.
Doua femei de la un capat la celalalt al unei lumi in deplina framantare, la finalul secolului al XVIII-lea. Doua societati foarte diferite, dar in aceeasi lume a barbatilor. Intr-o parte a lumii, parintii decideau din vreme aliante, iar Smaranda a fost imaginea ei deplina. In cealalta, aparenta libertate a fetei in pragul adolescentei insemna cautarea unei protectii masculine intr-o casnicie visata. Jane a descris-o in detaliile propriei sale vieti, Smaranda probabil a citit la senectute, insa generatia ei cu siguranta.
Cautand cu atentie privirea Smarandei, din primii ani secolului al XIX-lea, din perioada post-napoleoniana, am descoperit in memoria mea teribil de contemporana, universul feminin descris de Jane Austen, contemporana cu Smaranda.
Care este, in cele din urma, asemanarea dintre cele doua femei? Mandria sau prejudecata? Smaranda a trait intr-o lume a prejudecatilor, desigur, barbatii din jurul ei le cultivau prin traditie. Mandria ei tenace ne surprinde caci, spre deosebire de intreaga sa familie, orientalizata si ierarhizata pe varste si statute, Smaranda ramane singura, de cealalta parte, imbracata in cea mai eleganta reprezentare europeana. A fost, cu siguranta, una dintre primele femei din Bucuresti adepta a schimbarii de atitudine si de reprezentare a lumii noi care se pregatea sa vina. Nu stim daca Smaranda a avut destinul Emmei alaturi de Mihai Manu, dar foarte probabil sa se fi plasat intre ratiune si simtire, pe masura ce anii au trecut de la casatoria sa aranjata din anul 1796.
Povestea dedicata Smarandei este, in fapt, o scurta poveste despre privirea unei femei de la final de secol XVIII: o expozitie despre chipuri, lucruri marunte, carti si o nestavilita dorinta de a fi diferit.” – Adrian Majuru.
Sursa: Muzeul Municipiului Bucuresti
[:]
