Noaptea de septembre
de Alexandru Macedonski (La muza) Atunci cand dupa zile de lunga asteptare Imi aparusi deodata zambind, sufletul meu, Crezui ca esti un inger, de pace si scapare, Trimis sa ma rentoarca la bunul Dumnezeu. Tu nu erai un inger, cereasca nalucire, Dar cugetu-mi atuncea la pace se-nvoi Ti-am dat a mea junie, mi-ai dat
Noaptea de iulie
de Alexandru Macedonski A-nceput din nou sa-mi fie dor de dulce fericire
Noaptea de august
de Alexandru Macedonski Atata stiu, ca era noapte, dar nu si veacul cand era Terasa de granit inalta parea-n lumina ca pluteste Si pe un cantec de teorba ca urca si se-nsufleteste, Pe cand mai jos nedeslusirea unui oras se resfira - Treptat mai stearsa si mai stinsa, pe cand, in
Noaptea de iunie
de Alexandru Macedonski Musset a cugetat-o sorbind a ei racoare Si stelele de aur din cerul luminos, Si tainica natura in falnica-i splendoare, Si tot ce se-ntrevede in haos, sus si jos, Si tot ce este-n suflet ca sfanta inspirare, Si tot ce este-n creier ca vis sau cugetare, Si tot ce este-n
Noaptea de mai
de Alexandru Macedonski Domnisoarei Zoe Vladoianu Astfel: fiindca apogeul la care sufletul atinge Cand poarta cantece-ntre aripi da nastere la razvratiri, Se poate crede ca vreodata ce e foc sacru se va stinge Si muzele ca vor ramane amagitoare naluciri? Vestalelor, cand in picioare altarul vostru s-afla inca, Si primavara cand se-ntoarce si
Noaptea de aprilie
de Alexandru Macedonski Mai tii oare inca minte noaptea-n care ne-am iubit? Un moment! Si-n el o viata de un secol am trait! Pentru tine ce-am fost insa? Tot ce-ai fost si pentru mine. Un capriciu de o clipa pe-ale inimii ruine! Iata tot. Fara-ndoiala, noaptea, c-o vei fi uitat Si te
Noaptea de martie
de Alexandru Macedonski Trebuia intr-acea noapte ca sa sufle vantul rece, Ca sa viscoleasca-afara, ca si azi, neaparat, Iar copacii printre crivat la pamant sa se aplece Cand ma-mpinse-n asta lume pantecul ce m-a purtat. Maica-mea, de-a lungu-ntinsa, de abia scapa cu zile
Noapte de februarie
de Alexandru Macedonski I Mi s-a parut intotdeauna un ce scarbos si crud Ca dupa-o noapte de orgie, pe buze inca de vin ud Sa te cobori in acea ocna la care s-afla condamnate Nenorocitele fiinte ce se numesc: prostituate. Mi s-a parut intotdeauna ca este-o cruda profanare Sa uiti ca muma ti-e
Noaptea de ianuarie
de Alexandru Macedonski I Deznadejde fioroasa, stralucitu-mi-ai pe frunte, Si incinsu-m-ai cu flacari care-ntreg m-au mistuit, Nu mi-ai pus pe piept o stanca, mi-apasasi pe el un munte, Dar mi-ai dat s-a ta putere spre a nu fi de el strivit. Imi facusesi o coroana ce ca pietre nestemate Avea lacrimile mele ce
Noaptea de octombrie
Unde oare se tot duce apa ce din matca-afara A iesit de-atata vreme sfaramand orice zagaz, Intinzandu-si nimicirea din o tara-n alta tara, Si in veci fara crutare, neavand, nici dand ragaz? In zadar se-ncearca unii drumul ei sa-l stavileasca, Nu mai e putere-n lume revarsarea sa-i opreasca. Si e groaznica urgia,
