O iederă să fii, de Nichita Stănescu
Mi-ar fi plăcut să fii mai bine-o plantă. O iederă să fii lângă obrazul meu, sunând, când reci curenții serii vin în pantă din cerul rezemat pe-un singur gând. Să-ți fi știut căldura, lângă coastă, de frunză tremurândă și lucind, să fie-un singur trunchi secunda noastră pe două ramuri luna sprijinind. Și foșnetul
