Sonet CLXVIII de Vasile Voiculescu
Ne bate primavara în inimi! Să-i deschidem: Lapislazulii lumii sunt toți în ochii tăi, Cât negurile vieții putem sa le desfidem, Alt soare să aprindem pe vechile ei căi E mâna ta in aer? Sau prima rândunică? E tremur lung de pleoapă? Ori gingaș flutur viu? Bob roșu de măceașă mi-ntinde gura-ți
