Tradițiile lunii mai
Cunoscută în popor sub numele de „Florar”, dar și ca „Frunzar” sau „Luna ierburilor”, mai este o lună vibrantă, plină de flori și prospețime, fiind luna care face trecerea de la primăvară la vară.
„Mai e Rai“
În popor circulă o vorbă care spune că „mai e Rai”. Strămoșii noștri considerau că, în mai, raiul coboară pe pământ și toată natura prinde viață. De acum, muncile câmpului capătă întâietate, oamenii ocupându-se cu predilecție de aceste activități. Tot în mai se strâng turmele de oi și de vaci spre a fi date în grijă ciobanilor, pentru a porni cu acestea la pașune.
Ghermanul (Hărmanul) viermilor
Pe 12 mai, Ghermanul este serbat de agricultori și de crescătorii de animale, considerându-se că această divinitate poate influența în bine creșterea semănăturilor și poate apăra animalele de viermi. Se credea, de asemenea, că în jurul acestei date ar începe sezonul ploilor și din acest motiv Ghermanul era un adevărat patron al grindinii.
În tradiția populară, femeile nu lucrau în această zi, dădeau cerșetorilor câte un căuș de mălai, pentru că gângăiile să nu strice semănăturile.
„Constandinul Puilor”
An de an, în calendarul creștin ortodox, pe 21 mai se prăznuiește sărbătoarea Sfinților Împărați Constantin și mama sa, Elena.
„Pe când se află în lupta cu dușmanul mai puternic, Împăratul Constantin a cerut ajutor lui Dumnezeu și, ziua în amiaza mare, a apărut pe cer o cruce luminoasă pe care stă scris cu litere de stele «Prin acest semn vei învinge». Peste noapte, împăratul l-a visat pe Iisus care îl îndemna să facă un steag de luptă cu semnul crucii pe el. Asa a făcut și a devenit învingător.
Devenind stăpân al Romei, Constantin dă în 312 un decret de încetare a prigonirii creștinilor. Mută capitala imperiului roman în Bizanț, unde construiește mult pentru cetatea care îi va purta numele – Constantinopole. Lupta pentru unitatea credinței creștine, tulburată de erezia lui Arie. Participă la Sinodul de la Niceea, a cărui ținere el o hotărâse.
În lucrările sale a fost susținut cu râvnă și evlavie de mama sa, Elena. O trimite pe împărăteasă la Ierusalim ca să descopere Sfânta Cruce. Iar ea o găsește! Elena ridică biserici la Sfântul Mormânt, în Betleem și Niceea. Moare în 327. Peste zece ani, în 337, moare și Împăratul Constantin.
Așa începe istoria de peste un mileniu a Bizanțului, care pentru romani a însemnat mult…” (Extras din cartea „Ghidul sărbătorilor românești”, de Irina Nicolau.)
În credința populară, oamenii considerau această sărbătoare ca fiind și data până la care puteau să semene porumbul, ovăzul și meiul. Ei o numeau „Costandinul Puilor”, aceasta fiind perioada în care păsările codrilor își invață puii să zboare și să se descurce singuri.
De asemenea, strămoșii nostri aveau mai multe superstiții legate de sărbătoarea Sfinților Împărați Constantin și Elena. Printre acestea se numară și credința potrivit căreia cine muncea în această zi riscă să-și vadă holdele distruse de păsările cerului ori arse de soarele puternic, căci se consideră că, odată cu această sărbătoare, începe vară.
„Pelin de mai/ Venin de Rai”
Luna mai este și luna în care gospodarii trebuie să scoată vinul rămas de peste iarnă în butoaie, pentru a-l trata cu pelin, căci altfel „va prinde floare” și se va strica. Tradiția spune că cine bea din licoarea astfel tratată va fi ferit de boli și de necazuri.
Ioan Fierbe Piatra
Pe 25 mai se ținea sărbătoarea „A treia aflare a capului Sf. Ioan Botezătorul”. Preoții predicau în biserică despre Sf. Ioan, dar oamenii știau despre țănarul sărac, ademenit de o femeie frumoasă, căruia Dumnezeu îi preschimbase capul cu al unei oi, pentru a-l feri de păcat. Capul tăiat și lepădat a fost descoperit într-o zi de 25 mai, iar sărbătorii i se mai spune și Ioan Fierbe Piatra, cunoscut că apărător de rele și durere. În această zi nu se lucrează, pentru a fi feriți de furtună, fulger, trăsnet și foc.
Chibzuieli din strămoși
Tot din popor se spune și că în luna această nu-i prielnic să faci nuntă ori botez; bătrânii noștri ne mai învață și că ploaia caldă, ca de vară, cazută-n mai, e o binecuvântare pentru recolte și anunță un an roditor. În schimb, năpăditul gândacilor în această perioadă este semn de an mănos.
Autoare: Veronica Ștefan, Alexandra Udrea
