Ateneul Român
In data de 14 februarie 1888 (14/26), ora 20:30, se inaugura, printr-un ciclu de conferinte, Ateneul Roman (prima conferinta fiind sustinuta de scriitorul Alexandru Odobescu); cladirea a fost construita intre anii 1886 si 1888, prin staruinta lui Constantin Esarcu, dupa planurile arhitectului francez Albert Galleron, pe baza de subscriptie publica, desfasurata sub sloganul „Dati un leu pentru Ateneu”.
Adevarat templu al culturii romanesti, Ateneul Roman a fost, de-a lungul anilor, gazda conferintelor marilor personalitati si savanti ai Romaniei, aici au concertat toti artistii consacrati ai tarii, aici au urcat pe podium multe formatii si solisti de nivel mondial, aici s-au lansat in prima auditie capodopere ale literaturii muzicale autohtone, aici au prins viata primele expozitii ample de pictura si sculptura ale maestrilor artei plastice nationale, aici au venit regi si regine, oameni politici si oaspeti de seama de peste hotare, aici au avut loc evenimente de notorietate universala. De aceea, Ateneul Roman a devenit exponentul arhitectonic si spiritual al unei intregi natiuni.
Ateneul Roman este o cladire situata pe Calea Victoriei in Piata George Enescu (partea nordica a Pietei Palatului). Tot aici se afla sediul Filarmonicii „George Enescu”. In anul 1884 un decret guvernamental autoriza Primaria orasului sa cedeze Ateneului locul din spatele gradinei Episcopiei – numit odinioara „Livada Vacarestilor” pe care M. Cantacuzino ridicase o bisericuta lasata in metoh episcopului de Ramnic – iar pentru strangerea de fonduri s-a instituit o loterie – 500.000 de bilete in valoare de un leu – , a carei reclama a devenit extrem de populara: „Dati un leu pentru Ateneu”. Ideea apelului s-a transformat surprinzator intr-o lectie fantastica de unitate, de trezire a constiintei nationale, prin aceasta subscriptie publica urmand sa ia nastere un edificiu cu adevarat impresionant. Dupa obtinerea autorizatiei de construire, Ateneul incheie un contract cu arhitectul francez Albert Galeron (care realizase deja doua anteproiecte conform directivelor lui Esarcu, dupa cercetarile stiintifice si indicatiile lui Alexandru Odobescu, revizuite si completate de specialisti romani precum Al. Orascu, Ion Mincu, Ion Socolescu, Grigore Cerkez sau Cucu Starostescu), semnat din partea romana de N. Kretulescu, C. Esarcu si C. Stancescu.
Conform ideilor lui Esarcu edificiul Ateneului va fi „monumental, dar simplu, inlaturandu-se orice decoratiuni banale sau inutile. Edificiul va cuprinde o sala de conferinte, concerte, reuniuni, congrese literare, economice etc., iar sala va fi incapatoare de maxim 1500 de persoane”.
La 26 octombrie 1886 a fost pusa piatra de temelie la Palatul Ateneului, iar la inceputul anului 1888 ciclul de conferinte se deschidea in noul local, desi acesta nu era inca finalizat. Trebuie sa amintim si faptul ca destinatia initiala a terenului, pe care se ridicase deja si o fundatie, era ridicarea unui circ… Cladirea principala a edificiului a fost finalizata in anul 1889, iar extinderea sa a inceput in anul 1893. Abia in iulie 1897 comisia tehnica dadea avizul si pentru inaugurarea cladirii anexe a Ateneului pe care Ministerul Instructiunii, care preluase terminarea cladirii, o destina pinacotecii si gliptotecii. Beneficiind de acest edificiu, Societatea „Ateneul Roman” si-a diversificat activitatea, in salile Ateneului avand loc conferinte, concerte simfonice ale Societatii Filarmonice Romane (infiintata inca din 1868 de catre Eduard Wachmann), precum si expozitii de pictura – incepand din anul 1894 saloanele oficiale de belle-arte s-au desfasurat in aceasta sala. Dealtfel, Orchestra Filarmonicii va concerta permanent din ziua darii in folosinta a salii in 1888, pana astazi, exceptie facand perioada de consolidare-restaurare din anii 2000-2004.
Din punct de vedere arhitectonic, Ateneul Roman a fost conceput in stil neoclasic, dar are si caracteristicile unui stil eclectic. Intrarea principala este sprijinita pe opt coloane ionice, identice ca proportii cu cele de la templul Erechterion de pe Acropole. Din portic se intra in vestibul prin 3 mari usi de lemn. Deasupra usilor se afla cinci medalioane in mozaic reprezentandu-i pe Alexandru cel Bun, Neagoe Basarab, Vasile Lupu, Matei Basarab si Regele Carol I. Cupola are 20 de ferestre cu lire si cununi si se afla la 41 de metri inaltime fata de sol. Domul acoperit cu zinc se termina cu un tripod dupa modelul monumentului lui Lysicrat din Atena inchipuind urna invingatorilor. In interior, impresionantul hol din marmura inglobeaza cele 12 coloane dorice de sustinere a salii de concerte, iar de aici se ajunge la sala de sus prin 4 scari de marmura de carara construite in spirala. Dispuse sub forma vechilor amfiteatre greco-romane, cele aproape 1.000 de locuri (trei zone de parter si doua randuri circulare cu 52 de loji, la mijloc cu o loja centrala) ofera o vizibilitate perfecta din orice colt si o acustica impecabila, datorata imensei cupole care „absoarbe” fondul instrumental si vocal de pe podium, spre a-l distribui prin reverberatie catre auditori, cu intreaga gama de armonici pana la cele mai fine culori timbrale si nuante. Pe acest considerent, sala Ateneului Roman are un sunet exceptional ce o plaseaza printre cele mai reusite constructii de gen din intreaga lume.
Fresca de aici evoca istoria poporului roman in 25 de episoade, fiind realizata timp de cinci ani de catre pictorul Costin Petrescu. Orga instalata in anul 1939 in urma ajutorului material al lui George Enescu, numeroasele imbunatatiri tehnice produse dupa cutremure si bombardamentele din cel de-Al Doilea Razboi Mondial, dar mai ales modificarile din perioada 1966-1967 – introducerea aerului conditionat, refacerea tavanului, schimbarea fotoliilor, redistribuirea lojilor, largirea avanscenelor – au transformat Ateneul Roman intr-un complex arhitectural unicat aflat in centrul Capitalei. Sa mai adaugam ca, de peste 50 de ani, edificiul a devenit sediul Filarmonicii „George Enescu”, iar din anul 1958 este gazda Festivalului si Concursului International „George Enescu”, eveniment cultural de inalta tinuta, organizat de tara noastra.
In anul 2011, Ateneul Roman a fost inscris pe lista Locurilor din Patrimoniul Mondial UNESCO.
Autor: Nicolae Uszkai
