„In credintele populare, Soarele, personificare a astrului zilei, se trezeste ca orice gospodar dimineata si se odihneste noaptea. El are trasaturi si calitati umane: «Soarele dimineata cand se scoala e copil de sapte ani si cat umbla toata ziua si vede rautatile ce se fac pe lume, pana seara capata o barba alba pana la brau. Ma-sa il scalda in lapte dulce si iar se face copil»; «Soarele e om. Acolo in mare are sotie. Soarele e cu aripi de foc. Aripile lui sunt asa rotunde ca vin laolalta, de se pare rotund, dar in mijloc este om cu cruce in spate»; «Soarele e flacau, e curat si neumblat in pacate, pe dansul tare l-a vrut Luna si ea se tot baga in sufletul lui si-l iubea. Atunci Soarele i-a zis: Nu destul ard eu lumea? Dar inca daca m-as insura si as avea copii, ce ar mai fi din oameni: Ar arde lumea cu totul, ar trebui sa se prapadeasca norodul.»
Soarele, care intinereste dimineata cand se scoala si imbatraneste seara, cand se culca, moare si renaste la Craciun si Anul Nou. Atunci, la solstitiul de iarna, este mic ca ziua, creste apoi si devine suficient de puternic la echinoctiul de primavara, cand ziua este egala cu noaptea, ajunge in plenitudinea fortelor la solstitiul de vara, cand ziua devine cea mai mare din an. Dupa solstitiul de vara puterea Soarelui si marimea zilei scad neincetat, ajung in pozitie de echilibru la echinoctiul de toamna si apoi sunt depasite de fortele intunericului si a noptii.
Inclinatia erotica a Soarelui, relatia incestuoasa cu sora sa, Luna, sunt teme frecvente in folclorulul romanesc si universal. Uneori, Soarele e barbat insurat cu Luna, pe care o intalneste numai in noptile cand aceasta se «primeneste» si nu apare pe firmament; alteori, din casatoria lor incestuoasa au rezultat stelele. Incestul astral este de cele mai multe ori preintampinat de interventia lui Dumnezeu.”

Cartea ne-a fost oferita de libris.ro si se poate achizitiona de AICI.

Autor: Veronica Stefan