De-a lungul timpului s-au identificat zeci de reprezentari mitice modelate din lut si aluat, cioplite in lemn sau confectionate din alte materiale sub forma de masti, care, impreuna cu personajele mitice din vrajile, farmecele si descantecele romanesti, alcatuiesc o bogata si originala mitologie. Multe dintre acestea erau invocate in secolul al XX-lea sa aduca sau sa opreasca ploaia, sa dea rod femeilor, animalelor si holdelor, sa alunge bolile si relele, sa casatoreasca fetele etc.

„Conform traditiilor, Mos Martin era mai degraba folositor decat daunator romanului: influenteaza in bine ursitoarele la nasterea copilului; pruncii uni de moase la nastere cu untura de urs cresteau mai voinici si mai sanatosi; copilul bolnav de «sperietura» era afumat si vindecat cu par de urs; barbatii «calcati» primavara de urs nu-i mai dureau spatele peste vara; sufletele oamenilor morti erau intampinate, in noptile de priveghi, de fantastice spirite ascunse sub mastile de urs etc. Adesea, dintii mosului erau purtati ca un talisman de catre oameni. Mos Martin ar fi fost un om obisnuit. Ca morar sau pastor in satul sau, ursul iubeste o femeie pe care o fura si o duce la casa lui din padure, este inteligent, isi construieste adapost pentru iarna (barlogul), prevesteste vremea friguroasa sau calduroasa etc. Un singur lucru nu stie sa faca, focul. Mitologia ursului insumeaza trasaturi bivalente: chtoniene (retragerea in grote in timpul iernii si revenirea in peisajul forestier odata cu invierea naturii) si uraniene (cunoasterea semnelor ceresti dupa care apreciaza sosirea verii. Traditiile despre urs sprijina ipoteza existentei unei zeitati dacice «ascunsa» in piele de urs, care avea sa fie venerata de romani pana la inceputul secolului al XX-lea.”

Cartea ne-a fost oferita de libris.ro

Autor: Veronica Stefan