Expozitia „AVANGARDA – ARIERGARDA. De la premisele avangardismului romanesc la puterea realismului socialist”
[:ro]Muzeul Municipiului Bucuresti anunta deschiderea unei noi mari expozitii tematice la Palatul Sutu: „AVANGARDA ↔ ARIERGARDA. De la premisele avangardismului romanesc la puterea realismului socialist”, o expozitie care vine in continuarea seriei expozitiilor organizate de Pinacoteca Bucuresti, iar Sectia de Arta prezinta un compendiu patrimonial menit sa ilustreze si sa clarifice conotatiile conceptelor de avangarda si ariergarda in arta romaneasca.
Muzeul Municipiului Bucuresti propune o calatorie aventuroasa in timp, un drum parcurs in dublu sens, spre a analiza complexitatea acestui fenomen artistic si literar modernist care a marcat mentalitatea interbelica, si anume avangardismul: atat premisele aparitiei lui in spatiul romanesc antebelic si evolutia acestuia in perioada interbelica, cat si ecoul produs de avangarda in plastica perioadei urmatoare, guvernata ideologic de realism socialist, cand asistam intre anii ’60-’70 la o „reintoarcere” tematica si formala spre principiile promovate de avangardismul istoric (interbelic) – ariergarda, asadar o revenire la traditia esteticii avangardiste interbelice.
Prima traiectorie vizeaza identificarea celor dintai manifestari artistice dizidente romanesti din istorie, de revolta la adresa structurilor oficiale, care au stabilit premisele si au pregatit terenul impamantenirii artei noi, in scopul de a sincroniza principiile plasticii romanesti, arta tanara de altfel, cu cele occidentale. Vom descoperi manifestari ale simbolismului munchenez, asociate independentilor de la Ileana (incepand din anul 1896), iar in preajma Primului Razboi Mondial ecouri ale expresionismului german, o manifestare modernista consacrata exprimarii in materie a tragicului si a crizei spirituale produse din ratiuni politice si economice. Un rol important in sedimentarea bazelor miscarii avangardiste romanesti l-a avut publicarea manifestului futurist al lui Filippo Tommaso Marinetti, pe 20 februarie 1909 si in limba romana, in „Democratia”, primit cu mult entuziasm de tinerii artisti romani.
Avangarda romaneasca, in sincronism cu cea internationala, a fost privita in cercurile traditionaliste cu ostilitate atat in perioada interbelica, cat si in cea postbelica. Dezlantuirea politicii antisemite i-a fortat pe multi dintre avangardisti, evrei, sa se expatrieze: Marcel Iancu, Victor Brauner sau Jules (S.) Perahim. Desi initial avangarda a fost privita cu simpatie de adeptii politicii de stanga datorita idealurilor sociale comune (arta trebuia sa raspunda nevoilor proletariatului), unii dintre avangardisti fiind membri ai partidului comunist, dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial avangarda se va dizolva odata cu implementarea ideologiei comuniste, fiind considerata o arta decadenta, burgheza si ostila intereselor claselor muncitoare.
Cea de-a doua traiectorie urmareste parcursul stilistic al creatiei artistilor avangardisti interbelici in timpul perioadei comuniste, un studiu de caz fiindu-i dedicat lui Max Herman Maxy, un exemplu de artist versatil, care a reusit sa se adapteze realitatilor politice ale timpului sau: va trece de la constructivism la realismul socialist impus de regim, revenind din anii ’60 la (neo)constructivism. Un alt studiu va analiza raportul ideatic dintre maestru, in cazul de fata Nicolae Tonitza, si ucenic, Corneliu Baba, explicitat prin comparatia a doua lucrari ce trateaza un subiect si o maniera de executie similare – Arlechinul, din perioade diferite: arta perioadei interbelice, cu influente expresioniste, si ecoul produs de aceasta in perioada socialista.
Expozitia, care ramane deschisa pana pe data de 22 septembrie 2019, va ilustra, printr-o ampla selectie a operelor de pictura si grafica din bogata colectie a Pinacotecii Bucuresti, o perpetua Lume ca spectacol, un manifest dedicat ilustrarii evolutiei stilistice a avangardismului plastic romanesc.
Sursa: Muzeul Municipiului Bucuresti
[:]
