[:ro]Expozitia „Genica Athanasiou: muza si partenera a lui Antonin Artaud”[:]
[:ro]Bucuresti sec. XX in „Micul Paris” cosmopolit oriental si francofil si visul unei vieti, cel al Eugeniei Tanase care isi depaseste conditia prin educatie, cultura si arta. Aceasta frecventeaza cursurile primare la Scoala Artistizza Romanescu, apoi la Scoala Centrala din strada Icoanei; visatoare, inclinata spre poezie si lectura, citeste in limba lui Moliere, vorbeste greaca, danseaza, merge la teatru si joaca mici scenete la scoala. Sa nu uitam ca in acea perioada tinerii erau indragostiti de teatru si de stralucirea pe care au dat-o turneele franceze in care jucau Sarah Bernardt, Maunet – Sully sau Max.
1918, Conservatorul de Arta Dramatica urma sa-si deschida portile, iar Eugenia Tanase avea sa fie admisa. Fost elev al lui Constantin I. Nottara, Societar al Teatrului National din Bucuresti si profesor al Conservatorul de Arta Dramatica, Nicolae Soreanu este primul profesor al Eugeniei. Exigent, onest, cald si incurajator. Ea va lucra cu placere si se va imprieteni cu cel care va deveni artistul faimos al generatiei lor, George Vraca.
Vara anului 1919. Paraseste Bucurestiul pentru Paris in ciuda neintelegerilor cu familia. Se simte implinita. Paris orasul artelor. Isi schimba numele. Eugenia Tanase devine Genica Athanasiou. Urmeaza cursul tragedianului Paul Mounet, cel care era fratele lui Mounet – Sully.
1920, Paris – Efervescenta artistica – cu scoli ce revolutionau invatamantul de arta dramatica: cea lui Firim Gremier de la comedia – Montaigne si cea a lui Jacques Coupeau.
1920, Charles Dullin si sotia sa Marcelle Jeannoit-Dullin creeaza prima companie: o trupa scoala care se prezinta ca un laborator experimental: Atelierul. Tanarul teatru porneste la drum. Marcelle cea frumoasa si inteligenta preda cursuri de istoria teatrului, literatura si dictie. Vibranta, autentica, pasionata, sincera, care alaturi de Dullin creeaza. Traditie si innoire. Teatru pur. Text si intoarcerea la clasicii Aristofan, Sofocle, Shakespeare, repertoriu elisabetan, apoi Moliere, Marivaux, Regnard. Actorii: harnici si polivalenti. Dansatori, acrobati, jongleuri, duelisti, mimi sau clovni, pictori, croitori hamali, etc. O trupa tanara cu o medie de varsta de 25 de ani. Vor lucra asiduu pentru ARTA. Antonin Artaud lucreaza pentru ei. Exigent, plin de framantari, artist complet, cu o inclinatie atat pentru scris, cat si pentru desen sau actorie. Extraordinar! Trupa evolueaza. Intalniri la Teatrul Atelier, unde repeta, studiaza, creeaza inainte de a se indragosti. Protagonistii: Genica Athanasiou si Antonin Artaud. Rolurile ii apropie si dragostea lor infloreste. Sunt tot atatea vieti in care se regasesc. Povestea de iubire a inceput in 1921, cand in fiecare zi in care nu sunt impreuna, Artaud ii trimite Genicai poezii si scrisori pasionale, care, editate in volum („Lettres a Genica 1922-1927”), constituie una dintre cele mai frumoase corespondente amoroase ale tuturor timpurilor. Geniu pentru majoritatea teoreticienilor, actorilor si regizorilor, nebun pentru altii, Artaud a fost poet, dramaturg, regizor de teatru, actor si artist plastic. Membru al miscarii suprarealiste pana in 1926, poezia si teatrul lui Artaud reflecta mereu aceasta stare la limita ratiunii, accentuata pe alocuri de practicile toxicomane cauzate de boala. Operele sale precum: „Manifestul teatrului“ sau „Teatrul si dublul sau“ au marcat evolutia teatrului. Muza Genica Athanasiou, cu o aparenta fragilitate, se ascunde in spatele poetului. Iubita pasional, artista a disparut in spatele cuvintelor celor care o idolatrizeaza, feminina si discreta, pe care portretele au ridicat-o la rang de simbol si aici ma refer in special la cele ale lui Mon Ray si Philippe Halsman, pe care le admiram fara a putea sa asociem un nume acestui chip extraordinar de sculptural. Cu o cariera de 40 de ani pe scenele pariziene ea este fara indoiala o muza, o prietena, o confidenta a lui Antonin Artaud sau a lui Jean Gremillon, cei doi parteneri ai vietii ei.
„Genica Athanasiou: muza si partenera a lui Antonin Artaud” este un proiect initiat de catre Institutul Francez in parteneriat cu Muzeul National al Literaturii Romane si poate fi vizitata la noul sau sediu pana pe 28 august 2019, in intervalul orar 10:00-18:00, si se va incheia cu un finisaj.
Spatiul expozitional cuprinde mai multe sectiuni : viata de scena si viata privata a Genicai Athanasiou si lucrarile unor artisti contemporani romani si francezi inspirate din personalitatea ei. Fotografiile in vitrina, cu Genica in costum popular, apartin Gellei Ringger (Antigona interdite, 3 pieces), apoi tot ea purtand un costum (tunica de aripi de muselina pe un schelet de sarma), creat de pictorul Lucien Contard, cel care realizeaza costumele din piesa Les Oixeau de Aristofan. Aici Genica joaca rolul lui Isis-cea-Iute, mesagera zeilor (sursa M.N.A.-Taylor/Pont-aux-Dames) si mai apoi, in piesa Volpone de Ben Jonson, intr-o adaptare a lui Stefan Zweig si Jules Romains, joaca rolul Colombei. Costumul este o creatie a lui Barasacq. Gasim obiecte omagiale (o vitrina cu reviste de teatru si film franceze din perioada respectiva in care se oglindeste imaginea actritei,programe de teatru sau bilete ale Teatrului Atelier si un montaj video cu scene din filmele in care a jucat artista.
Un parcurs expozitional deloc de neglijat datorita fisei biografice a ARTISTEI, a ARTEI, a VIETII. Pe alocuri imagini fara legenda si acte oficiale decolorate, martori putini sau arhive incomplete in care gasesti o personalitate mai putin cunoscuta la noi, Genica Athanasiou.
In speranta unor cautari a fiecaruia dintre voi, va astept sa vizitati aceasta expozitie, care nu trebuie ratata nici de specialisti, nici de publicul iubitor de arta!
Autor: Daniela Dumitrescu, muzeograf in cadrul Muzeului Municipiului Bucuresti
[:]
