Filipii de Toamnă
„Femeile sunt cele care țin Filipii de Toamnă. Numărul Filipilor variază de la unu la șapte. Cine îi ține își apără casa de foc, stricăciuni, șerpi, strigoi, dar, mai ales, de paguba de la lupi. De Filipi femeile fac numai mâncare, nimic altceva. Este cu totul neîngăduit să macini, să torci, să înțepi, să coși. Cel mai rău este să coși cu ață roșie.
Începe vremea când lupii se împerechează. Lupoaicele caută tăciuni. Dacă ar găsi tăciuni, i-ar mânca și s-ar prăsi mai bine. La românii din Balcani există o sărbătoare asemănătoare, purtând numele de Sfinții Surghinați. Ca să se ferească de lup, femeile leagă foarfecele. Unele nu își piaptănă părul ca să se încurce cărările lupilor în pădure.
Înainte de a intra în postul Crăciunului, oamenii fac petreceri mari. La petreceri trag cu pușca. Urmează un post de patruzeci de zile, cel mai lung după cel al Paștelui.”
Extras din cartea Ghidul sărbătorilor românești, de Irina Nicolau
