Gabriela Chaborski – Prima româncă al cărei nume a intrat în terminologia universală
Printre personalitățile feminine ale științei românești s-a numărat Gabriela Chaborski. O necruțătoare boală de inimă i-a curmat viața la numai 45 de ani, dar prea scurta-i existență i-a dat totuși prilejul să descopere și să cerceteze, a fost o eminentă reprezentantă a chimiei fizice și cea dintâi conferențiară universitară a Facultății de Științe din București, pentru care a elaborat și o serie de cursuri mult apreciate.
Mari savanți români, ca Petru Poni, Dragomir Hurmuzescu, G. G. Longinescu, i-au prețuit lucrările (Poni îi prevedea „un mare viitor”), iar Petre Bogdan, în cea dintâi istorie a chimiei noastre, nu a omis să o menționeze.
Fiica unui inginer constructor, Gabriela Chaborski s-a născut la 14 octombrie 1891 la Bârlad și a urmat liceul la Ploiești, apoi științele fizico-chimice la Universitatea din București, unde a obținut în 1916 licența. În 1918 și-a susținut doctoratul. În cadrul pregătirii acestuia, a izolat și studiat biochimic opt tipuri de levuri (ciuperci unicelulare), descoperind în același timp trei specii noi și un nou gen de levură; profesorul elvețian Robert Chodat a numit acest gen de levură „cultura Chaborski”, mai precis: Asporomy-ces gen. nov. Chaborski; aceasta este cea dintâi contribuție a unei române intrată în terminologia științifică internațională.
A devenit mai întâi asistentă (1920), apoi conferențiară (1924) de chimie anorganică a Universității din București, elaborând metode originale de separare și dozare a unor elemente, precum și lucrări vădind o concepție originală asupra moleculei (L’association moléculaire considérée comme phénomène de concentration molaire – Asociația moleculară considerată ca fenomen de concentrație molară – 1928) sau Volume moléculaire et densité zéro absolut (Volum molecular și densitate la zero absolut – 1929), care au trezit interesul atât în țară, cât și în străinătate (s-au prezentat comunicări despre ele și la Societatea de Chimie a Franței, de către profesorul Georges Urbain, descoperitorul lutețiului și specialist cunoscut în domeniul lantanidelor). A fost și o talentată popularizatoare a științei, cărți ca Atomii de azi (1926) bucurându-se de un deosebit răsunet în rândul cititorilor.
O parte dintre lucrările ei de chimie, unele comunicate la Academia Română, au fost elaborate în colaborare cu profesorul G.G. Longinescu, care, pierzându-și aproape cu totul vederea, numai cu sprijinul ei devotat a putut să-și continue activitatea de laborator și de creație.
Gabriela Chaborski a fost vicepreședintă a Societății Române de Chimie (prima româncă ridicată la o asemenea demnitate).
Dispariția ei prematură, la 25 noiembrie 1936, a consternat prietenii și colaboratorii, la incinerare luând parte un mare număr de oameni de știință români, în frunte cu decanul Facultății de Științe, Dragomir Hurmuzescu. Un coleg al dispărutei a evocat atunci emoționant pe „conferențiara cu pasul egal, entuziastă ca un copil, cu glasul rotund și cald, făcând lecții de o clasică ascuțime de gând”, în trupul căreia „bătea o inimă caldă pentru știință”.
Extras din cartea „100 de oameni de știință și inventatori români”, de Edmond Nicolau și I.M. Ștefan (1987)
