Stabilopodul – o inventie romaneasca
Conform definitiei din DEX, stabilopodul este un bloc de beton cu patru picioare prevazute la capete cu protuberante de forma unor creste rotunjite, folosit la impingerea apei. Aceste structuri de beton, care au devenit nelipsite din peisajul litoralului romanesc, au fost inventate de inginerii Mircea Ulubeanu si Mircea Lates.
In 1963, in timpul regimului comunist, se dorea extinderea portului Constanta si existau doua variante: fie se prelua modelul francez, ori se crea un produs romanesc. Cea de-a doua optiune a fost aleasa, iar in acest context, Ulubeanu si Lates au trebuit sa gaseasca o solutie avantajoasa din punct de vedere financiar. Astfel, a luat nastere stabilopodul, care a inlocuit blocurile cubice de beton utilizate pana in acel moment.
In construirea stabilopodului, au fost testate mai multe terminatii ale acestuia, ajungandu-se la concluzia ca cea triunghiulara este varianta optima, deoarece structurile se agatau mai bine una de cealalta, permiteau spargerea valurilor si disiparea fortei lor distructive. Doi ani mai tarziu, inventia a fost brevetata, insa nu au fost trecute doar numele celor doi ingineri, ci ale intregii echipe care a contribuit la indeplinirea planului. Stabilopozii au fost folositi la digurile noului port Constanta, reducerile de cost fiind semnificative. Cu toate acestea, autorii nu au avut parte de castiguri prea mari, din cauza unei legi formulate de regimul comunist.
In anii 1990-1991, stabilopozii au inceput sa fie utilizati si in afara tarii, precum in porturile din Maroc, unde lucrau specialisti romani.
Astazi, in schimb, a fost autorizata folosirea unor constructii inferioare stabilopodului, aceasta inventive, care a conturat peisajul litoralului romanesc si pe care mii de turisti, romani ori straini, o admira in fiecare an, fiind ignorata de autoritati si de administratorii porturilor.
Sursa: MangaliaNews.ro
Autor: Emilia Mocanu
