Prima atestare documentara a Castelului Bran
Din data de 19 noiembrie 1377 avem prima atestare documentara a Castelului Bran.
Prima atestare documentara a Castelului Bran este actul emis in Zvolen de Ludovic I de Anjou (1342-1382), prin care brasovenii primeau privilegiul de a construi Cetatea „cu munca si cheltuiala lor proprie“ in trecatoarea Branului (care facea legatura dintre Transilvania si Tara Romaneasca). Initial, Castelul Bran (in limba slava „brana“ inseamna poarta) a fost o fortareata cunoscuta sub numele de Dietrichstein, construita de Ordinul Cavalerilor Teutoni, in anul 1212, ce a fost cucerita de sasi spre sfarsitul secolului al XIII-lea. Documentul ii indeamna pe sasii (de la termenul Sachsen – populatie de origine germana venita in Transilvania in secolul al XII-lea) din intreaga regiune a Brasovului sa participe la constructia castelului Bran, initial denumit Dietrichstein sau Torzburg in limba germana, Torcsvar in maghiara si Turciu in romana.
Locul ales pentru constructie era situat pe o stanca abrupta dintre Magura si Dealul Cetatii, ce dispunea de o vedere exceptionala spre dealurile invecinate, spre Valea Moeciu si Tara Barsei. Trebuie spus ca textul documentului din 1377 cu privire la o „noua cetate de piatra”, care precizeaza si ca „padurea a fost taiata in lung si in lat pentru a se putea ridica o noua cetate“, permite deductia ca fortificatia de piatra, ce urma sa fie edificata pe acest loc, a fost precedata de o intaritura de granita mai veche, o cetate, probabil construita din lemn, care a fost ridicata de cavalerii teutoni intre anii 1211-1225, atribuita magistrului Theodorikus si supusa jurisdictiei comitatului regal de Alba Iulia. Insa acest rationament se afla inca in dezbaterea intensa a istoricilor.
In anul 1388, dupa 11 ani de la actul lui Ludovic I de Anjou, era incheiata constructia castelului, care avea atat rolul de vama – retinea 3% din valoarea marfii care intra si iese din Transilvania – , cat si cel de fortareata, avand la baza forma unui patrulater neregulat, situata la granita estica a Transilvaniei si destinata incercarii de a opri extinderea Imperiului Otoman. Castelul Bran era locuit de soldati – de profesie mercenari –, iar castelanul Branului era ales de catre rege, de regula din randul sasilor, rolul sau fiind din ce in ce mai important in istoria Transilvaniei, la sfarsitul secolului al XV-lea, comandantul castelului ajungand sa detina si titlul de vice-voievod al Transilvaniei.
In anul 1395, Sigismund de Luxemburg, imparat german si rege al Ungariei, a folosit castelul Bran ca baza strategica pentru o incursiune in Tara Romaneasca, in urma careia l-a indepartat pe voievodul Vlad Uzurpatorul, rivalul lui Mircea cel Batran, vasalul sau.In anul 1407, Sigismund ii acorda lui Mircea stapanirea castelelor Bran (fara domeniul aferent) si Bologa, pentru a se putea retrage aici in caz de atac al turcilor, Branul aflandu-se sub autoritatea Tarii Romanesti pana in anul 1419, cand dupa moartea voivodului, instabilitatea politica din Tara Romaneasca il determina pe Sigismund sa preia castelul si sa il incredinteze principilor Transilvaniei.
In anul 1427, castelul Bran a trecut din proprietatea scaunului Brasovului in cea a Coroanei Ungariei, care a finantat lucrarile de fortificare si de extindere. In anul 1441, turcii intreprind o incursiune in Transilvania, dar Iancu de Hunedoara ii infrange la Bran. Iancu, principe al Transilvaniei, are nevoie de sprijinul sasilor la granita si reintareste privilegiile acordate locuitorilor Brasovului de Mircea cel Batran si de Sigismund.
Vlad Tepes, insarcinat de principii Transilvaniei cu rezistenta antiotomana la granita, este aliat cu Branul si Brasovul in timpul primei sale domnii (1448) si in perioada de pana la cea de-a doua domnie. Cu toate acestea la inceputul anului 1459, in timpul celei de-a doua domnii (1456 – 1462), armata sa trece prin Bran si ataca Brasovul pentru a rezolva un conflict dintre domnitorul Tarii Romanesti si sasii care cereau taxe vamale tot mai mari si il sustineau pe oponentul sau la tron. Vlad Tepes arde suburbiile orasului si omoara sute de sasi, provocand comunitatea saseasca sa se razbune si sa-l zugraveasca in cronici ulterioare drept un tiran extrem de sangeros. Momentul avea sa contribuie la crearea multor legende, care aveau sa aduca, peste ani, o faima remarcabila Castelului Bran.
In 1498, cetatea Branului a fost inchiriata de regalitatea maghiara catre Scaunul Brasovului, sasii din oras platind 1000 de florini pentru dreptul de folosinta asupra castelului, inclusiv a vamii, pentru zece ani. In anul 1535, potrivit calatorilor straini care au trecut pe aici, cetatea avea deja trei turnuri de aparare: nord, est si vest, iar intrarea in incinta castelului se facea printr-o scara mobila. De asemenea, fortificatia cuprindea si doua ziduri aflate in vale, care impreuna cu castelul inchideau trecatoarea. In anul 1541, otomanii cuceresc regatul ungar, insa chiar si dupa acest moment, contractul de folosinta a castelului este prelungit succesiv.In anul 1622, cetatea a suferit modificari importante, inclusiv adaugarea turnului de sud, dupa planurile principelui Gabriel Bethlen.
La 25 aprilie 1651, brasovenii reusesc sa incheie cu principele Gheorghe Rackoczi al II-lea, un act de vanzare-cumparare a castelului. Desi in anul 1687, Transilvania devine parte a Imperiului Habsburgic, in anul 1691, Diploma Leopoldina reconfirma privilegiile oferite de principii Transilvaniei, inclusiv vanzarea castelului. Intre anii 1883 si 1886, acoperisul Castelului Bran a fost imbracat cu tigla.
La 1 decembrie 1920, Castelul Bran a fost donat Reginei Maria a Romaniei Mari, in semn de recunostinta din partea orasului Brasov pentru contributia la Unirea cea mare de la 1918. Imediat dupa aceasta, timp de 7 ani, Castelul Bran a intrat intr-o perioada de restaurare, sub conducerea arhitectului Curtii Regale, Carol Liman. Acesta a conceput ansamblul ca o resedinta de vara. Tot in aceasta perioada, a fost construita si Casa de ceai. In timpul acestor lucrari, Castelul a fost dotat cu apa curenta de la o fantana sapata in stanca, adanca de 57 de metri si iluminat de la o uzina electrica cu turbina. De la aceasta uzina au fost apoi electrificate, in 1932, satele Bran, Simon si Moeciu. Apoi, in 1938, Regina Maria a lasat Castelul Bran drept mostenire Principesei Ileana, care l-a stapanit pana in 1948. Dupa abdicarea Regelui Mihai si expulzarea Casei Regale, Castelul a intrat in proprietatea statului, fiind abandonat si devastat. Abia in 1956 a fost amenajat ca muzeu de istorie si arta medievala. In 1987, castelul a intrat in restaurare, lucrare terminata in linii mari in 1993.In 2006, Castelul a fost retrocedat lui Dominic de Habsburg, urmasul Principesei Ileana. Intr-una dintre camerele castelului, a fost amenajata si o camera „Bram Stoker”, unde este prezentata Legenda lui Vlad Tepes (cunoscut si ca Vlad Dracul), precum si a mitului lui Dracula.
In curtea Castelului este amenajat un muzeu al satului ce prezinta viata taranilor din zona, munca si traditiile din zona Rucar-Bran. In perioada sarbatorii Halloween, Castelul Bran este destinatia preferata a turistilor americani si englezi.
Castelul Bran este obiectivul turistic cu cel mai mare profit din Brasov. Majoritatea pieselor de mobilier expuse au fost cumparate din consignatii din Italia si dateaza din aceeasi perioada cu piesele originale. Din pacate, vizitatorii pot vedea foarte putine obiecte care au apartinut familiei regale. Printre acestea se afla costumul popular preferat al reginei Maria, una dintre coroanele regale si un pumnal ale regelui Ferdinad, dar si cartea de oaspeti a reginei Maria si a principesei Ileana.
Autor: Nicolae Uszkai
