Zilele Babei
Zilele Babei reprezintă un timp ritual de nouă sau douăsprezece zile la începutul lunii martie egal cu durata urcușului Dochiei cu oile la munte.
Repartizarea celor nouă sau douăsprezece zile ale Babei Dochia pe persoanele de sex feminin dintr-o colectivitate (familie, vecinătate, seriviciu) pentru a afla, pe principiul „similia similibus”, cum le va fi firea de-a lungul anului, este cunoscută sub numele de „Pusul Babelor”.
Criteriul obișnuit pentru împărțirea acestor nouă zile era vârsta participantelor. În raport cu vremea din ziua aleasă se aprecia firea și sufletul persoanei: însorită sau întunecoasă, frumoasă sau urâtă.
Vremea la începutul lunii martie este, de obicei, capricioasă. Zilele friguroase care urmau după 9 martie se numeau zile împrumutate, denumire generică a timpului schimbător, cu ninsoare, lapoviță și vânt. Acestea primesc determinativul zăpadă și sunt dedicate păsărilor (Zăpada Berzelor, Zăpada Cocostârcului, Zăpada Rândunelelor), mieilor (Zăpada Mieilor), arbuștilor cu lemn foarte tare (Zăpada Cornului). În unele sate din Moldova se spune că dacă nu ninge în perioada în care înflorește cornul, arbustul din care țăranii își fac codiriște la bici, arbustul nu face fructe (coarne). În raport cu condițiile meteorologice din luna martie, numărul zilelor friguroase (împrumutate) difereau de la an la an (Muntenia, Moldova, Bucovina). În unele zone se credea că după încheierea Zilelor Babei ar urma, între 10 și 17 martie, alte nouă zile, Zilele Moșilor, ceva mai călduroase.
Extras din cartea „Calendarul țăranului român. Zile și mituri”, de Ion Ghinoiu
