Interviu: Carmen Baboian, designer florist
Parintii isi doreau pentru Carmen Baboian sa devina invatatoare, au pregatit-o pentru Liceul Pedagogic, unde a si intrat, dar a preferat sa se transfere la un liceu cu profil teoretic – „Alexandru Ioan Cuza”, din Focsani. De la limbile straine pana la Facultatea de Nave din Galati a fost doar un pas, cum glumeste Carmen. Dupa cinci ani de inginerie economica in domeniul naval, si-a dat seama ca nu era chiar ceea ce visa pentru restul vietii ei profesionale.
A decis sa vina in Bucuresti si a tot explorat diverse zone de activitate profesionala: contabilitate, design de bijuterii din aur si argint, accesorii vestimentare, dar si designul floral – Petalia fiind cel mai longeviv proiect al ei (va implini 7 ani de existenta in luna aprilie 2019).
Veronica Stefan, Promenada culturala: Ai ales un nume simplu si expresiv, in limba romana. Cum ai ajuns la Petalia?
Carmen Baboian: Sunt impacata ca m-am nascut in Romania, aici am ancore, lucrez cu florile punand mereu o parte din sufletul meu, asadar mi-am dorit un nume in limba romana. Cand esti inconjurat zi de zi de o multime de petale si cand business-ul acesta inseamna prezenta florilor, a petalelor adunate in jurul meu, Petalia a venit intuitiv si am simtit acest nume ca pe o fiinta de sine statatoare.
V.S.: Cum ai ajuns sa lucrezi cu florile?
Carmen Baboian: Sunt o persoana care are aspiratii, careia ii place sa viseze, sa deschida carari noi, dar cred ca florile m-au ales pe mine, n-am niciun dubiu in acesta privinta.
Faptul ca m-am oprit la flori si ca nu m-am plictisit, ca nu am mai simtit nevoia sa caut altceva, ca florile ma fascineaza in continuare, este mare lucru pentru mine si e o bucurie sa fiu in preajma lor in fiecare zi.
V.S.: O definitie personala a florilor?
Carmen Baboian: Pentru mine florile sunt exact ca aerul pe care-l respir, n-as mai putea sa traiesc fara ele, am o senzatie pe care nu pot sa o compar cu nimic atunci cand merg sa cumpar flori, e o exuberanta in sufletul meu, sunt ca un copil la bomboane. N-am cum sa spun intr-un cuvant ce inseamna florile pentru mine, e o bucurie imensa, e o emotie care ma face sa vibrez de fiecare data cand sunt in preajma lor. Cand am o comanda si merg sa cumpar flori, sunt atat de emotionata, abia astept sa le iau si sa le combin, dar ele se cer una pe alta, nu cred ca am vreun merit in treaba asta, ele pur si simplu se asaza una langa alta intr-un buchet. De obicei am ceva in minte atunci cand lucrez un buchet, dar ele fac magia.
Florile n-ar putea sa se miste de pe masa si sa se aseze cumva, si atunci mainile mele le ajuta sa se aseze cum prefera si sa straluceasca in acea zi asa cum isi doresc.
De obicei, cum spuneam, am ceva in minte, dar la final sunt uimita de rezultat, florile s-au asezat atat de frumos incat nici nu simt ca ar fi meritul meu.
V.S.: Sunt niste repere atunci cand creezi un aranjament floral?
Carmen Baboian: Desigur, dar eu cred ca mai presus de aceste repere sunt talentul si trairile pe care o persoana le are atunci cand creeaza un buchet. Intr-adevar, experienta este foarte importanta: pleci de la un nivel si oricat de mult ti-ai dori sa te desavarsesti intr-un stil pe care il admiri, realizezi ca lucrul acesta nu se intampla peste noapte si ca este nevoie sa parcurgi niste etape care te ajuta sa ajungi acolo. Chiar daca inveti teoria, experienta si lucrul zilnic cu florile te fac sa inaintezi si sa ajungi acolo unde iti imaginezi ca ai vrea sa ajungi. S-a dovedit in ani de lucru cu florile, uitandu-ma la inceputul meu in acest domeniu si la felul in care lucrez acum, ca este clar o evolutie in realizarea buchetelor; dorinta si pasiunea mea de a le imbina intr-un mod cat mai organic si mai natural a trecut la un alt nivel.
Am simtit ca la cursul de design floral facut la Paris in 2015 la „L’école Artistique de Catherine Muller” mi-a incoltit dorinta pentru a realiza un design cat mai natural al florilor, mai degraba decat sa pun accentul pe tehnica, aceasta dezvoltandu-se doar cand lucrezi, iar fiecare florist o rafineaza in felul lui. Samanta de inginer a ramas in mine si constat ca nu prea ma lasa sufletul sa creez fara sa apelez la tehnica si stiu ca atunci cand respecti si tehnica, florile traiesc mai mult. Intr-adevar, designul cere sacrificii pentru ca nu poti sa respecti intocmai o tehnica cand vrei sa creezi un design. Tehnica e valabila pentru designul floral din tarile nordice, acolo totul e unitar, studiat, in unghiuri drepte, dar cand vrei un design natural nu prea ai cum sa aplici prea multa tehnica, ci doar niste reguli de baza: florile trebuie sa fie taiate intr-un anumit fel, pozitionate intr-un anumit unghi, sa le maresti suprafata de absorbtie. Eu tin cont de lucrurile astea, sunt foarte importante pentru mine si e vital sa nu schingiuiesc florile.
V.S.: Ce parere ai despre durata de viata, despre efemeritatea unui aranjament floral?
Carmen Baboian: O accept cu bucurie pentru ca este exact acelasi lucru care se intampla cu o traire umana, cu o emotie: cu cat durata de viata e mai scurta, cu atat e mai intensa. Cred ca te bucuri foarte mult de flori atunci cand le primesti, cred cu tarie ca pot inlocui cuvintele si ca exprima un lucru fara sa-l spui prin cuvinte, iar emotia acelui moment este personificata de flori, si e suficient sa te bucuri de ele o saptamana, e foarte bine daca reusesti sa le tii in viata o saptamana. Mai departe, ce rost ar avea sa tina o vesnicie un ghiveci cu flori pe care se pune praful si o planta pe care uiti sa o uzi? Exista acum trendul cu buchete de mireasa din flori de hartie, in ideea ca un buchet trebuie sa fie pastrat ani de zile, dar asa poate rezista peste ani si o fotografie cu acel buchet, sau o floare presata din acel buchet, sunt la fel de valoroase ca buchetul pe care l-ai avut in mana in ziua respectiva.
Pana la urma, esentele tari se tin in sticlute mici, asa e si cu florile, e foarte bine daca un buchet de mireasa rezista intre 5 si 7 zile, aici intervin eu, si cred ca daca acel buchet rezista cateva zile, mi-am indeplinit rolul iar mireasa s-a putut bucura de el în mod desăvârșit.
De fiecare data lucrez cu flori proaspete, refuz o comanda care le exclude, tocmai pe principiul ca vreau sa se bucure omul acela cat mai mult de flori naturale.
V.S.: Care este relatia ta cu florile?
Carmen Baboian: O relatie foarte personala, ne respectam reciproc, pentru mine nu sunt doar simple flori, le privesc foarte serios, sunt fiinte intime care fac parte din viata mea. In momentul in care sunt la masa de lucru, comunic cu ele, imi aduc foarte multa liniste, sunt ca prietenele mele cele mai bune, suntem intr-o armonie totala. Eu am grija de ele, le respect cand lucrez, punandu-le atent intr-un buchet incat sa poata trai cat mai bine una cu alta, iar ele ma recompenseaza cu toata frumusetea de care sunt in stare in acel moment.
V.S.: Sa facem un joc de calificative: care este cea mai rebela si care e cea mai blanda floare?
Carmen Baboian: Cel mai rebel e trandafirul de gradina, cu tepii lui! Florile pot fi rebele si din punct de vedere al rezistentei in timp – unele au o existenta fireasca si vor sa traiasca mai mult, altele pur si simplu vor sa fie alintate ca sa te recompenseze cu o viata mai lunga, sunt exact ca oamenii, au intocmai temperamentul oamenilor si poti sa regasesti fiecare floare si in fiecare semn zodiacal. Unele sunt trufase, stiu ce vor, s-au nascut sa fie frumoase, iti arata asta si rezista bine in timp.
Stii, si in viata umana, parca oamenii mai plinuti sunt mai blanzi. Ei bine, senzatia asta o ai cu bujorul. Din cauza faptului ca e asa dodolot, il vezi ca pe ceva mai blajin, mai cumsecade, care salveaza orice buchet sau aranjament. Unde il pui, umple spatiul si te bucura, oricum e preferat de toata lumea.
De exemplu, exista o floare, scabiosa, de care lumea nu prea stie, e extraordinara, poate sa inlocuiasca anemona in timpul verii, e foarte frumoasa.
V.S: Florile de camp iti plac?
Carmen Baboian: Da, imi plac, si am o mare satisfactie cand vine cineva si imi cere un buchet care sa arate ca unul cu flori culese de pe camp, adica sa inspire naturalete si prospetime, e o mare bucurie pentru mine. Lucrurile nu sunt intamplatoare, imi place foarte mult sa petrec timpul in aer liber, in paduri si poienite, bucurandu-ma de prilejul de a face coronite din flori de camp. Traind in Bucuresti, te simti uneori captiv, iar cand am ocazia sa lucrez astfel de buchete cu flori nepretentioase, cu flori mici de camp, ma bucur foarte mult si observ ca din ce in ce mai multi oameni isi doresc astfel de buchete.
V.S.: Cum e sa faci ceva cu mana ta?
Carmen Baboian: Cred ca nu exista satisfactie mai mare! Un lucru pe care il faci cu mana ta – depinde de la artist la artist, fiecare cu bransa lui – reprezinta ceva tangibil, e o mare bucurie sa vezi ce a iesit si vezi destul de repede. Eu sunt genul de om kinestezic, trebuie sa ating, sa pipai, sa simt, e primordial pentru mine, e mai presus de cuvinte, cifre sau alte ipostaze de exprimare de pe acest pamant. Mie imi aduc satisfactie lucrurile pe care le pot atinge si transforma intr-un anumit fel.
Atunci cand creez sunt importante multe elemente: florile pe care le folosesc, vasul pe care-l aleg, sa se potriveasca cu starea pe care vreau sa o evidentiez, sa se potriveasca cu persoana la care ajung. De asemenea, cromatica e foarte importanta: cromatica raportata la sentimentele care sunt acolo, cromatica raportata la anotimp, raportata si la dimensiunea aranjamentului realizat, locul in care vor sta florile respective e la fel de important, sa se completeze si sa se complimenteze cu florile folosite, momentul din viata – botez, nunti, aniversari.
Incerc sa scot din anonimat chiar si o banala aniversare. Intr-adevar, traim prea repede si lucrurile nu mai au timp sa fie savurate, dar ma impotrivesc gandului ca nu exista timp pentru asa ceva si ca momentul respectiv nu poate fi marcat cu ceva mai maret decat un buchet in celofan, ca urmare muncesc la fel de mult si pentru un astfel de buchet – de cand procur florile si pana ajunge sa fie livrat.
Pentru mine, toate au aceeasi importanta, le acord acelasi timp generos si imi pare bine ca lucrul acesta se simte mai departe de catre persoana care il primeste.
V.S.: Se intampla sa te temi de faptul ca pregatesti un buchet sau un aranjament floral pentru o persoana pe care nu o cunosti? Ca exista riscul sa nu-i placa o anumita floare prinsa in acel buchet sau o anumita culoare?
Carmen Baboian: Anii acestia de experienta mi-au demonstrat ca cele mai multe femei iubesc un grup de cinci flori, iar daca le regasesc in buchet sunt foarte fericite. Exista acest grup de flori cu care nu dai gres! De asemenea, in ceea ce priveste culorile, nu prea se intampla sa gresesc. Am avut surpriza placuta sa constat ca femei cu functii de conducere prefera simplitatea, si ca in locul unui aranjament sofisticat se bucura sincer de un brat de lalele, de bujori sau de frezii. Levantica e adorata, deci o includ in buchetele si aranjamentele mele.
V.S.: Ce am pierdut din vremurile de altadata si ce am castigat in vremurile moderne?
Carmen Baboian: Consider ca am pierdut inocenta faptelor, a trairilor, a zambetelor, a gesturilor dezinteresate. Acum zambesti cu un scop, te intalnesti cu un om pentru un scop, acestea sunt lucruri din cauza carora sufar acum.
Am castigat diversitate, dar e o provocare pentru cine reuseste sa isi ia ce ii trebuie din aceasta diversitate.
V.S.: O amintire din copilarie?
Carmen Baboian: Amintirile de vacanta sau de week-end de la bunicii mei.
Bunica imi punea dimineata ceva de mancat sub perna. Ea pleca mai devreme, se trezea dimineata sa se ocupe de gospodarie, iar eu dormeam mai mult, dar cand ma trezeam gaseam sub perna un pachet de eugenia, un pachet de biscuiti sau o punga de pufuleti, mereu imi ingramadea ceva sub perna, era ceva tare dulce, la propriu si la figurat.
Asta fac si eu cu fetita mea cea mare si, desi e un copil al vremurilor noastre, se bucura de fiecare data, emotia ei este intreaga si autentica.
V.S.: Un loc preferat din Romania?
Carmen Baboian: Cand ma intrebi asta, ma imaginez pe un deal, la Fundata, in Brasov, e o faneata in fundal, o poienita plina de flori unde adie usor vantul si vezi cum se misca iarba, soarele e domol, e un loc in care am fost si la care revin, mi-e bine fie doar si cand ma gandesc la el.
V.S: Cum arata Romania ta?
Carmen Baboian: Este ceva intre ceea ce e Bucurestiul acum, cu toata viata lui cosmopolita, unit cu linistea si tihna muntilor si a campiilor noastre, a dealurilor pline de verdeata, aceasta este Romania mea.
Interviu de Veronica Stefan
