Interviu cu Florina Sirman: „Gențile mele ascund povești”
Florina Sirman are studii economice și a lucrat 15 ani ca economistă. Odată cu apariția fetiței ei, și-a dorit să aibă mai multă libertate de mișcare și a început să creeze genți. Brandul ei, Atribut, a împlinit anul trecut 10 ani de existență și este caracterizat de un design autentic, linii rafinate și minimalism funcțional. Florina Sirman a câștigat în 2019 un premiu important la competiția “Independent Handbag Designer Awards” din New York, iar gențile ei spun povești despre femeile care le poartă.
Veronica Ștefan, Promenada culturală: Ce studii ai absolvit, cât ai lucrat în domeniul în care te-ai pregătit și cum s-a produs schimbarea către ceea ce faci în prezent?
Florina Sirman: Cred că am avut dintotdeauna un interes către genul acesta de activitate, căci am fost creativă încă de când eram copil. În schimb, am făcut studii economice și am profesat în domeniu aproximativ 15 ani, absolvind Facultatea de Ecologie și Economia mediului la Academia de Studii Economice din București. Am început de la zero, ca economist, am urcat pe scara erarhică și am ajuns în vârf, dar mi-am dat seama că acolo nu există libertatea și lejeritatea de a-ți gestiona timpul personal, pe care eu le urmăream, și s-a suprapus cu venirea fetiței noastre pe lume. În primă fază, doar ca să îmi umplu timpul cu activități creative, am creat prima geantă în concediul de maternitate, căci mi-am dorit să stau doi ani acasă. În industrie nu se practica asta, timpul era mult mai scurt, dar am vrut să îmi ofer în primul rând mie timpul ăsta; și atunci am creat prima geantă doar ca să fac și altceva în afară de a crește un copil.
V.Ș.: Cum arăta acea geantă?
Florina Sirman: Este și acum la vânzare, se numește The Clutch și este plicul cu ramă de lemn; el a fost primul creat. Am făcut ramele de lemn la o fabrică de mobilă și îmi amintesc că îmi doream foarte mult să-l văd, să-l țin în mâini, încât am acceptat o comandă minimă de 30 de bucăți. Eu, la vremea aceea, nu mă gândeam că voi vinde genți, doar mi-am dorit să văd că produsul imaginat de mine prinde viață.
M-am trezit cu un stoc de 30 de rame și în prima fază mi-am făcut o geantă din material textil, că atât m-am priceput, nu știam despre piele, nu știam de unde să o cumpăr, absolut mic. Apoi, am mai făcut o geantă din textil unei bune prietene, și asta a fost. Ulterior m-am întors la lucru, la ceea ce știam să fac în acord cu studiile mele.
V.Ș.: Cât ai mai rămas în domeniul economic?
Florina Sirman: Până a intrat copilul la școală. Când a trebuit să o înscriem la școală, am realizat că o să aibă doar patru ore de activitate, apoi va trebui să apelăm la un after school, și mi s-a părut mult prea dur pentru un copil, deși ea nu e neapărat fragilă.
V.Ș.: Ai spus la început că erai creativă încă de mică. La ce te referi?
Florina Sirman: La orice. M-am jucat cu păpușile până în clasa a VIII-a, când mama le-a luat pe toate și le-a aruncat. Le făceam haine și, ca fapt amuzant, am fost prima fetiță din scara blocului care a reușit să facă o pereche de pantaloni pentru păpuși. Se pare că erau complicați. Ulterior, din clasa a VI-a, am avut la școală niște ore care se numeau Atelier, unde învățam diverse chestii manuale, și acolo ne-au pus să facem un șorț. Acela a fost momentul când am început să-mi fac singură haine, și încă mai fac asta.
V.Ș.: De ce Atribut?
Florina Sirman: De la un curs de branding, când căutam niște atribute ale brandului, și mi s-a părut interesant să se numească Atribut.
V.Ș.: Și care sunt atributele unei genți – în modul în care vezi tu crearea unei genți?
Florina Sirman: În primul rând, o să folosesc un cuvânt comun și poate uzat destul de mult, designul. În cazul meu, este vorba despre prospețime în design și cred că acesta este primul atribut al genților mele –faptul că ele nu sunt comune.
Având o minte analitică, pornesc de la un element și creez în jurul lui; de fapt, creez un volum care să ducă către o geantă, care e un obiect funcțional. Așa se nasc majoritatea produselor mele.
V.Ș.: Putem să exemplificăm cu un element?
Florina Sirman: De exemplu, pentru prima geantă, un element a fost rama de lemn, care a luat naștere din transpunerea ramei metalice de la portofel. Bunica mea avea un portofel cu ramă metalică și am transpus rama metalică în lemn, doar că în lemn nu puteam să fac rame de dimensiunea unui portofel, deoarece lemnul e voluminos în sine și aveam nevoie de niște dimensiuni mai mari. Împreună cu domnul de la fabrica de mobilă, unde am făcut ramele și care mi-a impus niște limite tehnice, am ajuns la acea dimensiune destul de mare. Ulterior, mi-am dat seama că lucrurile au mers foarte bine așa. Pe aceeași ramă am construit încă un volum de geantă, că nu puteam să lansez un brand cu o geantă, și atunci m-am gândit că dacă am două modele și le produc în trei culori diferite, pot să lansez un brand. Și acolo a fost rama, supradimensionată, dar a pornit de la un alt accesoriu, adică de la o spirală. Sunt pasionată de papeterie, îmi plac caietele cu arc, și atunci am luat arcul și l-am pus într-o geantă. Au fost foarte multe încercări pentru funcționalitate, căci aceste detalii nu doar le pun pe o geantă și sunt decorative, ci trebuie să aibă și un rol. Am plasat spirala deasupra pentru a permite acea mișcare deschis-închis a capacului, iar capacul culisează pe spirală.
Penultima geantă pe care am lucrat-o, Tangent, este o geantă cu fund rotund, pe care dacă ai așeza-o pe o masă s-ar balansa. M-am gândit să pun o bilă pe acea curbură, tangent pe curbură, astfel încât o așez și nu se mai balansează. Practic, e ca un picior pentru geantă; a fost un element.
În colecția Bliss, de exemplu, am pornit de la un pliu (inelul pe care îl are acest model a fost adăugat mult mai târziu). Am pornit de la un pliu pe care mi l-am dorit pentru că mi se părea foarte interesant să reușești să manipulezi pielea. În marochinărie trebuie să rezolvăm probleme de grosimi, deoarece nu poți să lași să se adune foarte multe straturi, căci nu funcționează produsul. Există, desigur, tehnici de subțiere, dar este important ca în zona de cusături să nu ai foarte multe straturi pentru că se creează o aglomerare de aceste straturi. Ei bine, pliul despre care vorbeam mi s-a părut o provocare și m-am apucat să îl fac, am ajuns la o formă armonioasă, doar că mai cerea ceva. Atunci a apărut cercul, pentru că geanta era foarte ascuțită, și mi-am dat seama că dacă îi pun cercul, mai îndulcesc povestea. Până la urmă s-a dovedit că cercul este cel care atrage atenția, și nu pliul meu.
Așadar, începusem de la atributele genților. De fapt, în primul rând, despre ideea de obiect pe care clientul o vede la final, iar în spate ar fi acel detaliu de la care eu pornesc să dezvolt produsul. De cele mai multe ori pornesc de la o idee și ajung la cu totul altceva, pentru că întâlnesc pe drum diverse provocări pe care nu le rezolv. Eu sunt și autodidactă, așa am început, de fapt, și atunci pentru mine nu au existat limite, am mers înainte.
V.Ș.: Am aflat că ai început să lucrezi genți de la zero, dar cât timp ți-a luat să înveți? Anul trecut, în 2025, brandul tău a împlinit 10 ani.
Florina Sirman: Sincer, mă simt sigură pe mine, să zicem, de un an încoace. Practic, aproape 9 ani am lucrat într-un soi de incertitudine. Știu că poate nu e neapărat în avantajul meu, dar așa s-a întâmplat, și știu că încă mai sunt secrete în meseria asta și mi-ar plăcea să le învăț. Nu mi-a fost rușine niciodată, s-a întâmplat să primesc cereri speciale de la cliente, dar am recunoscut că mă depășește și nu stăpânesc tehnica. Sunt multe tehnici în marochinărie, iar eu nu inventez roata.
Dacă designul pe care îl am în minte presupune o anumită tehnică, o exersez, mă uit la alții care au folosit tehnica respectivă și încerc să intuiesc cum au fost asamblate piesele.
V.Ș.: Ai avut o perioadă de ucenicie?
Florina Sirman: Da. Pe vremuri, acele școli de ucenici erau de aur, așa învățai meserie. Am avut norocul ăsta, exact cum spuneam că mi se întâmplă lucruri. În 2018 am participat la Materia, un târg de creații în piele, și în acel an se ofereau premii pentru designeri, iar unul dintre premii era un curs de marochinărie cu Otilia Flonta, care a trecut pe la toate standurile, s-a oprit și la al meu și a spus: „Da, e foarte bine, trebuie să mai înveți niște lucruri pentru geanta asta, dar o să ai posibilitatea”. Și țin minte că primisem de la cineva o pietricică să-mi poarte noroc la târg, am băgat mâna în buzunar și mi-am spus că pietricica asta o să mă ajute să câștig cursul pentru că mi-l doream foarte mult. Ei bine, legea atracției a funcționat (pentru cine crede în astfel de lucruri) și am avut ocazia să lucrez cu Otilia. Ni s-a prezentat la curs ca fiind producător de genți, are o vechime în domeniu de peste 20-25 de ani, a deținut o deținut o fabrică și a produs genți pentru fostul lanț de magazine Leonardo, deci e foarte experimentată și are o capacitate de a combina culori, texturi, forme și printuri pe care eu n-am mai întâlnit-o.
Am început cursul, iar în timpul acestuia am învățat una dintre tehnici, pentru că nu le poți învăța pe toate. Fiecare și-a ales o geantă și o tehnică, dar am avut ocazia să vedem și ce fac ceilalți și să aflăm informații despre alte tehnici.
Acolo, la curs, mi-am ales această tehnică clasică, pe care ulterior am pus spirala și am făcut geanta care a câștigat un concurs în New York.
V.Ș: Care a fost drumul genții premiate în New York?
Florina Sirman: Cursul pe care l-am făcut cu Otilia mi-a dat încredere să trimit geanta aceea în New York, dar nu știu câți au aflat despre ea, nu a fost vâlvă în jurul ei, deși luasem premiul cel mare dintre 2000 de participanți. După festivitate, am plecat de acolo cu metroul din New York, eram cu soțul meu și i-am spus că eu mă descalț pentru că dureau îngrozitor picioarele din cauza pantofilor.
Așadar, în metroul din New York, aveam pantofii într-o mână și premiul în cealaltă, dar și geanta câștigătoare (pentru că mi-au restituit-o). Atunci am simțit o bucurie fără margini, o bucurie pură.
V.Ș.: Ce s-a întâmplat după câștigarea acestui premiu?
Florina Sirman: Abia ulterior am început să realizez tot ce se întâmplase până atunci; a fost un cumul de lucruri. În acel concurs au existat mai multe etape, s-au primit înscrierile și s-a făcut o selecție pentru finaliști. În momentul în care se anunțau finaliștii, trebuia să participi la festivitate, altfel erai descalificat. Sigur că eu am trimis geanta, dar nu mi-am imaginat ce înseamnă, deși știam regulamentul. Îmi amintesc că am primit apelul lor în duminica Paștelui, când eram acasă, la părinții mei, la țară. Și eu m-am trezit de dimineață, m-am îmbrăcat, m-am machiat, iar ai mei m-au întrebat: „Unde mergi?” Le-am răspuns că astăzi o să mă sune din America, iar ei mi-au spus că nu sună acum, ci mai târziu. „Nu, astăzi, în jurul orei 5, o să mă sune din America”, am insistat. Nu era un feeling, erau niște calcule raționale pe care le făcusem, pentru că fiind un decalaj orar atât de mare, mi-am imaginat că vor începe să îi sune pe cei care sunt cu decalaj de fus orar și apoi pe cei din America. Și am zis ok, pe mine o să mă sune în jur de ora 5, când la ei era 10 dimineață. Ai mei mă tot tachinau, dar eu aveam o certitudine. A fost singura dată când le-am scris tuturor contactelor de pe Facebook să mă voteze, pentru că știam că dacă am oameni alături de mine, voi câștiga. Și la un moment dat, fiind duminica de Paște, am mers în vizită la niște rude, iar la ora cinci fără două minute, mi-am amintit că îmi lăsasem telefonul în casă, iar noi eram în curte. L-am luat și la ora cinci a sunat.
V.Ș. De unde ai aflat despre acest concurs?
Florina Sirman: Îl știam de mulți ani, de când eram în concediul de maternitate. În timpul liber, pur și simplu urmăreau site-uri de design, unde sunt prezentate obiecte – de la genți până la obiecte de decor. Cred că de acolo mi-a venit și ideea cu rama din lemn, iar după ce am făcut-o, mi-am adus aminte de competiții și intram pe site să văd cine câștigă. Nu mai există concursul, s-a oprit în pandemie, dar site-ul e activ, se pot vedea câștigătorii.
V.Ș.: Cum se numește site-ul?
Florina Sirman: Independent Handbag Designer Awards. După câțiva ani, când am ajuns să fac genți, tot timpul aveam în minte că dacă voi face vreodată o geantă foarte specială, o voi trimite acolo și mă voi înscrie în concurs doar dacă știu sigur că are șanse să câștige.
Am avut încredere în acel produs datorită faptului că făcusem cursul cu Otilia și învățasem acea tehnică care nu lăsa loc de improvizații în construcția genții. Eu am luat o tehnică clasică din marochinărie, am pus-o în anumite dimensiuni, am creat o armonie vizuală cu buzunare, straturi, capac și spirală.
Venind după o perioadă în care îmi imaginam cum aș putea să construiesc o geantă, acum mi se dezvăluiau toate secretele acelei tehnici.
V.Ș.: Pentru că îți plac obiectele de birotică, te-ai gândit că spirala ți-a purtat noroc?
Florina Sirman: Da, cu siguranță. Îmi amintesc că după ce am fost admisă printre finaliști, am primit un e-mail de trei pagini în care mi se solicitau diverse lucruri: să ajungă geanta până la o dată anume, o zi de luni, la ora 12:00; un fotoportret și un video de două minute care să conțină răspunsuri la anumite întrebări. Prietenii mi-au sărit în ajutor, am făcut acel video care a și fost proiectat la festivitatea de premiere. Cât despre timiterea genții, a fost o adevărată aventură, era 1 Mai, nu se lucra și a mai stat puțin și în vamă. A venit curierul să ridice geanta, iar luni am primit un mesaj de încercare de livrare eșuată. Mai aveam două ore până trebuia să ajungă la destinație, am sunat la serviciul de livări din SUA, le-am spus că eu am plătit serviciul de livrare până la prânz și am făcut tot ce a ținut de mine pentru că știam că e un produs bun.
V.Ș.: De când se organiza acest concurs?
Florina Sirman: Cred că l-am descoperit în 2011, iar ei începuseră în 2007. Până să aleg culoarea genții, m-am documentat și m-am uitat la produsele câștigătorilor din anii anteriori. Mie nu îmi place neapărat roșul, dar la acest concurs am observat că multe dintre gențile câștigătoare erau în nuanțe de roșu. Am hotărât să nu aleg un roșu puternic, contrastul cu spirala neagră era prea mare, dar am ales nuanța burgund, combinată cu negru și un strop de alb pe mânere. Nu o mai vând în acea culoare burgund, dar a fost o alegere pe care am făcut-o în urma unei analize.
V.Ș.: Cum a continuat drumul genții câștigătoare?
Florina Sirman: În 2019 am făcut două versiuni mai mici și am prezentat-o la Materia – târgul la care merg o dată pe an și unde mă întâlnesc cu cei din industrie și cu publicul; și mi-am creat un obicei de a lansa ceva nou. Atunci am creat un premiu și am oferit geanta, și tot atunci le-am oferit clienților posibilitatea de a comanda geanta în culorile preferate, pentru că aveam un paletar și i-am invitat să se joace cu nuanțele. Geanta este și pe site, într-o secțiune specială, căci am două linii de design: una mai relaxată, basic, casual, și secțiunea Atribut Studio, unde am inclus piesele cu design special, materiale și accesorii deosebite (spirala este custom made, bila este din alamă), deoarece dezvoltarea lor durează foarte mult.
V.Ș.: În luna martie 2025, brandul Atribut a împlinit 10 ani de existență. Ce ai învățat despre tine în acești 10 ani?
Florina Sirman: Foarte, foarte multe lucruri. În primul rând, am învățat că poți face orice. Dacă mâine aș vrea să mă apuc de gătit și să-mi fac o brutărie, aș putea să o fac de la zero. De asemenea, am învățat că am foarte multă reziliență.
Cred că e important să ai disponibilitatea de a învăța, căci eu am găsit soluții la foarte multe probleme – și nu doar de natură strict profesională, cea de a face genți, ci și de natură personală –; de exemplu, cum să supraviețuiești în perioade mai puțin prospere.
E adevărat că mă ajută și pregătirea mea și pot să gestionez ușor informații legate de administrarea unui business, dar este cu totul diferit față de ce făceam înainte. Aici e un business mic și așa îmi doresc să rămână – la nivelul acesta, în liniște, pace și într-un ritm sănătos.
Și apoi am mai învățat despre rezistență în toate formele ei. Trebuie să nu renunți, iar când nu mai poți, mai poți un pic. Așa se zice.
V.Ș.: Te-ai gândit vreodată să renunți?
Florina Sirman: Nu, deoarece nu a existat niciodată o dificultate atât de mare încât să consider că nu mai pot. Da, am spus de multe ori că sunt obosită și am trăit perioade lungi doar în oboseală, dar nu m-am gândit să renunț. Nu știu, mi-am luat un răgaz și n-am mai făcut nimic o zi întreagă.
Mă văd mult timp de acum înainte desenând și tăind cartoane, căci acestea sunt baza unei genți. Nu sunt foarte bună la desen, dar îmi imaginez și încep să schițez cât să îmi dau seama cam ce proporții vreau să obțin. Apoi tai cartoane, pentru că prima dată pui în carton sau într-un material care mimează pielea, dacă e vorba de o geantă moale. Sau, nu știu, pliez hârtia dimineața, la cafea. Astea sunt primele încercări și dacă totul arată bine, am tot timpul în sufragerie un coș cu scotch și foarfeci. Îmbin cartoanele și astfel dau puțină corporalitate ideii, să văd dacă merită sau nu, căci multe nu ajung să treacă de etapa aceasta. Și ideile acestea au o perioadă de gestație, să-i spun astfel, adică stau la dospit.
V.Ș.: Cum îți găsești inspirația?
Florina Sirman: Am avut la un moment dat o tentativă să fac un tote bag inspirat din cityscape-ul unui oraș. Văzusem un fotograf care fotografia în planuri diferite clădiri mai înalte sau mai înguste, și mi-am spus că asta e de pus într-o geantă.
Văd genți în diverse imagini. Urmăresc foarte multe site-uri de design, mobilier, artă de toate felurile sau ilustratori și văd genți în niște imagini sau văd un element într-o imagine și îmi imaginez în jurul acelui element un corp de geantă. Se întâmplă.
Nu mai știu, am văzut la un moment dat într-o reclama o fustă care avea un nod foarte special. Am făcut un print screen și am desenat în jurul lui; am un telefon plin de asemenea idei. Din când în când revin la ele atunci când sunt în pană de idei.
V.Ș.: Ce frecvență au colecțiile noi?
Florina Sirman: Aproximativ două colecții pe an – una în aprilie sau mai și alta cu ocazia Târgului Materia.
Au fost ani în care am lansat o singură colecție pentru că prefer să aleg ce e mai bun. Am, desigur, foarte multe idei, dar ele trebuie filtrate, căci te poți pierde. Din momentul în care apare ideea și până la apariția efectivă a colecției pot trece uneori șase luni. De exemplu, doar pentru dezvoltarea spiralei, am căutat și testat furnizori timp de nouă luni.
V.Ș.: Genți mici sau genți mari? Cum mai sunt trendurile acum?
Florina Sirman: Când am pornit Atribut, eram o persoană a genților mari. Eu m-am lansat cu un clutch supradimensionat, în care intră inclusiv o sticlă de apă de 0,5 litri și cu o geantă în care încăpea un laptop.
Și ulterior gențile pe care le-am făcut erau mari, dar am descoperit pe parcurs farmecul genților mai mici, iar acum sunt exclusiv purtătoare de genți mici.
În atelier veneau cliente cărora le prezentam genți mici și medii, dar îmi spuneau că au nevoie de mai mult spațiu și am învățat să mă adaptez. Dacă discutăm despre o geantă medie, trebuie să încapă neapărat o agendă, un portofel mare, ochelari, portfard, chei și un telefon.
Când ne gândim la gențile mici – chei, telefon, un ruj, și șervețele, cam 4-5 obiecte. De obicei, în jurul acestor obiecte creez gențile mici și medii.
Mă gândesc că gențile medii le poți purta când ești cu copilul în parc, spre exemplu, și atunci ai nevoie să pui apă și șervețele. În schimb, gențile mici sunt pentru mers la cumpărături, la o ieșire cu prietenele sau când ești în vacanță. Încerc să creez contextele în care geanta este purtată și mă gândesc tot timpul la clientele mele.
O schimbare majoră am văzut-o în timpul pandemiei, atunci când au început să se poartă gențile mici, deoarece nu voiam să atingem prea multe obiecte. De atunci am început să apreciez gențile mici, să consider că au o doză de drăgălășenie, precum copiii mici.
V.Ș.: Le recomanzi clientelor tale exact ce li se potrivește?
Florina Sirman: Dacă este o clientă care e la prima întâlnire cu gențile mele, pot să îmi creez o opinie despre modelele care i s-ar potrivi, dar evit să o comunic și o las să testeze, să văd cu ce modele rezonează. În schimb, dacă o clientă este minionă și îi place o geantă foarte mare, o sfătuiesc să își aleagă altceva. Există niște reguli și anumite genți n-ar trebui să coboare mai multe de zona șoldului pentru că devin incomode. Nu țin să răpesc bucuria de a purta o anumită geantă, dar fac recomandările necesare. S-a întâmplat să am și cliente care au venit special îmbrăcate pentru un eveniment la care urmau să participe, dar ținuta lor, culoarea ținutei și a părului nu se armonizau cu modelul ales, așa că nu au cumpărat în acel moment, căci nu îmi doresc să vând cu orice preț, ci vreau ca gențile mele să fie purtate cu bucurie.
V.Ș.: Așadar, gențile pe care le purtăm vorbesc despre noi?
Florina Sirman: Eu zic că da, poate pentru că ai momente când vrei să fii văzută.
Pe mine, gențile mă ajută când mă simt invizibilă. Mi se întâmplă să merg pe stradă, să intru într-un magazin, să-mi vadă cineva geanta și să îmi spună că port o geantă drăguță, iar de aici ai un subiect de conversație lejeră cu un necunoscut.
Am clienți care mi-au povestit că au ajuns la mine pentru că au văzut o doamnă la semafor, care purta o geantă de-ale mele, și pur și simplu au întrebat-o de unde o are. Un domn mi-a spus că se tot uita pe stradă la geanta pe care o avea o doamnă și i-a spus că vrea să ofere cuiva un cadou, iar geanta pe care o purta i s-a părut potrivită.
Un alt domn mi-a observat geanta când eram într-o cafenea, mi-a spus că are un magazin de genți în Olanda și m-a întrebat dacă poate să îmi facă o vizită la atelier. Iată cum gențile mele spun povești și creează legături între oameni.
V.Ș.: Îți amintești ce genți purtau bunicile și mama ta?
Florina Sirman: Una dintre bunicile mele avea diverse portofele, unele croșetate de ea, dintr-un soi de pai subțire sau probabil un fir care semăna cu paiul. Îmi amintesc că în portofel avea un acatist, o carte mică de rugăciuni, se ducea cu el la biserică și punea pomelnice și bani.
Mama a purtat doar genți neînsemnate și le cumpăra fără să urmărească neapărat designul. În schimb, îi plac gentile cu foarte multe buzunare, să aibă multe compartimente și să-și țină lucrurile pe categorii.
Până în urmă cu trei ani, nu i-am oferit mamei mele nicio geantă făcută de mine pentru că am crezut că ceea ce creez nu se ridică la înălțimea unui cadou destinat unei persoane care îmi este atât de apropiată. Nici prietenilor sau rudelor nu le-am oferit o geantă făcută de mine până de curând.
V.Ș.: Și cum a reacționat mama ta?
Florina Sirman: I-a plăcut, dar m-a bucurat și mai mult un moment în urmă cu doi ani, când am creat o variantă nouă a genții cu spirală. Am luat-o cu mine la Târgul Materia și mi-a spus: „Vai, o geantă cu trei compartimente, dar n-are buzunare în interior!” Și i-am făcut unul. Pentru că i-au plăcut modelul și culoarea, i-am făcut-o identică. Și atunci mi-am zis: „Doamne, am găsit și eu în sfârșit o geantă care să fie pe măsura așteptărilor ei!” De fapt, în realitate, ea nu avea așteptări. În continuare se oferă să mă ajute, e tânără și încă mă crește. Pentru ea, o geantă este doar un obiect în care duce lucruri.
V.Ș.: Observai genți în jurul tău când erai mică sau mai tânără?
Florina Sirman: Nu. Eu sunt colecționară de curele, iar un timp am colecționat și eșarfe, dar am avut genți abia când am început să lucrez.
În perioada de maternitate, când îmi ocupam timpul cu diverse hobbyuri, am povestit anterior că am făcut acel clutch. De fapt, de ce l-am făcut? Pentru că nu necesita ore lungi de muncă. De exemplu, dacă îmi făceam un palton, munceam patru zile pentru că nu aveam la dispoziție o perioadă de patru-șase ore să lucrez continuu. Programul meu era întrerupt de programul fetiței mele și atunci m-am dus în zona asta pentru că erau lucruri pe care le puteam termina repede și îmi aduceau satisfacție că le finalizam. Am început să lucrez multe haine și au rămas acolo neterminate, deoarece îmi trecea cheful să termin un palton; mă apucam de un pantalon, iar dacă nu îl terminam în două zile, mă apucam de o rochie. În acest mod, ca să mă bucur de un produs final, am ajuns la genți, căci mi s-a părut că le-aș putea lucra mult mai repede. În realitate, nu e așa, uneori e mult mai mult.
În perioada aceea mi-am cumpărat niște rame metalice și făceam portofele din mătase, deci cred că aveam chemarea asta. Am cusut prima geantă cu o tehnică mai mult din croitorie, nu din marochinărie, era ceva intuitiv, îmi dau seama acum de acest aspect.
V.Ș.: Așadar nu ai avut o obsesie pentru genți?
Florina Sirman: Nu. Apreciam o piele bună la genți, mai ales că ultimul loc de muncă a fost la Stefanel, iar ei aveau niște genți interesante. Am lucrat și în publicitate, ca economistă, am intrat în contact cu oameni și idei, mi-a plăcut mult meseria mea și am fost promovată după primele șase luni de lucru, când mi s-a și spus că sunt persoana cu cea mai rapidă ascensiune pe care ei au avut-o.
Cu toate acestea, când a apărut fetița mea, mi-am dorit să am mai mult timp, să pot ieși cu ea spontan la o înghețată sau în parc, deși pe șefii mei nu îi vedeam făcând asta. Am continuat să visez, iar la un moment dat i-am spus soțului meu că eu îmi lansez un brand de genți.
V.Ș.: Și care a fost reacția lui?
Florina Sirman: S-a mirat, desigur, și a urmat o perioadă în care am căutat să cumpăr piele. Am găsit, a venit rulată și am băgat-o sub canapeaua din sufragerie, căci nu aveam alt loc, iar în câteva ore tot mirosul acela de piele era peste tot. Am decis să transform camera fetiței noastre în atelier pentru că ea era destul de mică și am mutat-o cu noi, a fost mai comod să o avem aproape în timpul nopții.
Am început să lucrez pe o mașină de cusut, nu era profesională, dar la ea lucram haine, o față de masă sau o draperie. Pe ea am început să cos pielea, m-am uitat pe YouTube cum se subțiază, ca să poată fi cusută, și am făcut două modele pe care le-am pus pe Instagram. Am primit un e-mail de la Band of Creators, în care îmi spuneau că ar fi interesați de o colaborare, ne-am văzut și așa am început.
V.Ș.: Ce ai ascunde într-o geantă, dacă ar fi să ascunzi ceva?
Florina Sirman: Eu cred că gențile mele ascund povești. De obicei, când creez o geantă, îmi imaginez unde ar fi purtată, ce culoare de păr are purtătoarea, dacă are cercei; practic, acolo e un personaj care o poartă. E drept că am și o imaginație bogată pentru că lucrez singură în atelier, și atunci este relaxant să fac exercițiul acesta de imaginație.
Creațiile Atribut sunt disponibile pe https://1statribut.com/, iar activitatea brandului poate fi urmărită pe Facebook și Instagram.
Sursă foto: arhiva Atribut
Interviu de Veronica Ștefan
