Facerea călindariului
Seara spre Sfântul Vasile, tot românul, care voiește a ști cum va fi anul următor, ia douăsprezece felii de ceapă și le înșiră pe toate într-un rând, pune în fiecare felie o câtime anumită de sare pisată, cam până la jumătatea feliei, dă fiecăreia numele unei luni de peste an, și apoi lasă toate feliile să stea așa până a doua zi dimineața, adecă până în ziua de Anul Nou.
În care felie află a doua zi dimineața mai multă apă, acea lună va fi mai ploioasă; în care află sarea așa precum a pus-o de cu seară, în acea lună va fi secetă, arșiță mare, iar în care felie va fi sarea pe jumătate udă sau umedă, pe jumătate uscată, acea lună va fi tot schimbăcioasă.
Tot spre Sfântul Vasile fac românii cărbuni numai dintr-un unic lemn, spre exemplu de fag sau din alt lemn tare; înșiră un număr anumit dintre acești cărbuni, câți adecă le sunt de trebuință, pe vatră; fiecărui cărbune îi dau un nume de pâne, spre exemplu: grâu, secară, popușoi, orz, ovăz, mălai mărunțel, barabule etc. A doua zi dimineață, care cărbune se află tot prefăcut în cenușă, acea specie de pâne are să se facă mai bună peste vară, iar cărbunii care rămân așa cum i-au pus de cu seară arată cum că acea specie de pâne, cu care s-au însemnat ei, n-are să se facă defel, n-are să rodească. Care cărbune e pe jumătate prefăcut în cenuță acela arată că pânea cu care s-a însemnat are să fie slabă.
După ce au pus sare în feliile de ceapă, după ce au așezat cărbunii pe vatră, de e senin afară ies să caute la stele, ca și de pe acestea să cunoască cum va fi anul următor. Mai ales luna e pentru dânșii prorocul, profetul cel bun în acestă seară, care arată cu siguranță, după credința lor, cum va fi timpul peste an.
Când luna e plină în seara Sf. Vasile, va fi anul roditor, mănos; când nu va fi plină, anul va fi neroditor. Acestea sunt semnele principale după cari cunoaște românul cum va fi anul următor. Acesta e începutul călindarului poporal.
Extras din cartea „Sărbătorile la români. 1. Cârnilegile”, de Simeon Florea Marian
